Politically correct

Despre democratie si comunism. Despre fiecare in parte. Despre legea "fiecare scapa cum poate", nu despre legea bunului samaritean. Despre cel mai bun castiga, nu despre egalitate in toate cele. Despre tirania majoritatii, nu despre dorinta individualitatii. Despre democratie.

Nu un eseu de politologie, unul de common-sense.

Tim Hardaway afirma inaintea All-Star-Game-ului despre un baschetbalist (care a publicat o carte in care recunoaste ca este homosexual) ca nu si-ar dori sa-l fi avut drept coechipier si ca uraste homosexualii. O parere. Raspuns(a) la o intrebare a unui reporter. Atat i-a trebuit. "Homofob","bigot", "nesimtit"&co. Doar cateva dintre atributele cu care a fost botezat Hardaway. Plus demiterea din functia pe care o detinea in NBA. De ce?

Pentru ca, in societatea americana exista o regula nescrisa a comportamentului societal. Regula de Aur. Ati auzit de ea la scoala. Aici e putin adaptata. "Trebuie sa fi polliticaly correct". Adica, sunt situatii in care toti, dar absolut toti pilonii care stau la baza organizarii societatii americane sunt dati la o parte. Aceste situatii sunt: cazurile de discriminare pozitiva (vezi negri si handicapatii), homosexualitatea sau orice alta situatie out of the ordinary care poate baga cateva voturi in buzunarele politicienilor.
Pai, nu orice constitutie de bun-simt are prevazute in ea articole care stipuleaza dreptul la libera exprimare si la opinie. Cu un amendament nescris, care rezulta din acest polliticaly correct: poti sa gandesti ce vrei, cand vrei, cum vrei, dar nu trebuie sa spui ce gandesti, sau sa gandesti ca vei putea exprima liber ceea ce gandesti.
Maine-poimaine o sa ne trezim ca huliganii de pe stadioane (care, apropo, au o facultate, o slujba respectabila si sunt mandri nevoie mare de felul in care "SIMT" :))-scuze dar chiar ma amuza- care te iau la p**a si te calca pe cap pentru ca nu "simti la fel", profesorii care bat elevii in scoli sau "colegii" care au ca hobby hartuirea sexuala la locul de munca vor fi justificati intr-un fel sau altul. Pai, e destul de simplu. In primul caz: oamenii vin la stadion sa se refuleze, nu sa stea ca la teatru. Cazul doi: "Nesimtitii aia, bagabontii care nu vor sa-si insuseasca buchea cartii, trebuie sa ia cumva aminte de ea. Le-o adminstram pe cale bucala". Cu palma si sutul. Cazul trei: "Cei ce ne condamna vor raul firmei. Nu facem decat un pic de team-building".
"Nu ne mai priviti ca pe niste animale, nu ne mai tratati asa, ca nu suntem", aud vocile shuporterilor elevati, ale dascalilor de scoala noua si ale managerilor care administreaza angajatilor vitamine sexuale. "Pai nu va tratam. Ca nu sunteti. Un animal n-ar gasi placere in a bate&co din placere". Sincer, cred ca nici ei n-o fac (numai) din placere. O fac pentru ca nu pot altfel. Pentru ca nu se pot abtine. Pentru ca sunt un pic...atinsi. Bolnavi. Handi...Pai, atunci e de condamnat atitudinea noastra, de a da in ei. Nu se da in oameni mentally challenged. Corect! Si polliticaly, si din orice alt punct de vedere.

Despre Hardaway. De ce condamnat de societate? Pentru ca si-a exprimat o parere? Pantru ca a urmat buchea constitutiei? Tirania majoritatii, va amintiti? Pana una-alta heterosexualii sunt majoritari homo-, bi- si altor-sexualilor. N-a dat cu paru'. A dat cu parerea. Atat.