Ne-simtire

Pe un fotoliu din orice material. Cu o cana de ciocolata fierbinte in mana. Aburinda. Afara e...soare? Pomii din fatza balconului te impiedica sa-ti dai seama. Incaperea este intunecoasa. Si oarecum racoroasa. Apropo, in ce anotimp suntem? Caloriferul e rece, deci nu e iarna.
Te afunzi in fotoliul (din orice material). Respiri adanc. Miroase a..."Auuuu!!! Baga-mi-as! Al dracu ac! Cum a ajuns aici?! Offff!" Te ridici in picioare. Niste intepaturi...Parca te-ai mai nascut o data. "Iar am amortit". Covorul e...moale. Dupa trei pasi..."NU SE POATE, trebuie sa schimb parchetul asta vechi! Iar m-am intepat in aschiile alea idioate". Iti ard palmele. Parca s-a mai racit. Iei o gura..."Ce dulce este!!"Inspiri inca o data. Da, e duminica. Miroase a duminca. Si totusi, vecinu de deasupra ii da inainte cu bor-masina. "Ce Doamne iarta-ma isi mai monteaza? Asta nu mai are odihna?!". Iesi pe balcon. Iar isi repara ala de la 4 masina. In fiecare week-end. Dogmatic, parca. "Cine o fi stricat, masina sau el?". Te asezi pe canapeaua pe care iti place atat de mult sa stai in zilele cu furtuna sa vezi cum se da in spectacol natura. Viatza ta in 5 minute. Viatza ta in 5 simturi. Te lasi pe spateee....Inchizi ochii. Si te intrebi: Daca as renunta la unul din cele 5 simturi care ar fi? Si in ce ordine, daca ar trebui sa renunt la toate? Pe minus "la adevar". -1,-2,-3,-4. -5?

Nu o data mi-am pus intrebarea asta. Cum o fi sa nu simti. La inceput ceva. Apoi altceva. Pana cand ajungi pe zero. La ce as renunta si in ce ordine?

Cred ca primul ar fi mirosul. Mi se intampla sa-mi joace feste de multe ori. Mie se pare ca pe unii oameni ii face (o sa radeti), mai frumosi. Nu, n-as renunta la vaz. Nu, inca. Apoi as renunta la auz. Muzica iti ridica moralul, te face sa simti. Ca ai fost, ca esti, ca vei fi. Dar pot si fara. Si apoi, cuvantul a fost facut ca sa mascheze gandul. Au disparut doua. Mai sunt trei.
Gustul...Fie, renunt si la asta. Dulce-amarui. Povestea vietii mele si a ori-si-cui. O vad. O simt. O traiesc. Si au mai ramas doua. Sa vezi si sa simti atingerea. Ce pot sa spun? Sunt un superficial, ma bazez pe simturi, si dintre acestea pe cel mai de suprafatza: vazul. Cat de frumos poate fi ceva pe care nu-l poti simti prin atingere? Cat de adevarat poate fi ceva pe care il poti simti prin atingere dar nu-l poti vedea? Grea decizie. Dar cat de bine poate fi sa te vezi ca esti dar sa nu te simti? Esti? Ce esti? Atingerea este poate, cea mai profunda forma de a interactiona. Celelalte pot fi inlocuite de imaginatie si experientza.