Tweety goes Ultras

"Ai think ai saw a cameraman! I diiiiid, I diiid si a cameraman!!!!" Tweety. Creier cat o grauntza! Intr-o engleza aproximativa si cat se poate de fonetica. Pentru ca, probabil, asa o stie. Daca o stie...


Ei, oamenii cu facultati, realizati, ne-frustrati, care simt si care sunt simtiti. EI, NUMAI EI, pentru ca... doar despre ei e vorba. Despre spirit si spiritism. Despre cei care "dau sportului culoare". (Paranteza: Am mai spus, senzationala coregrafia de sambata seara). Si cam atat. In rest, bataie, batatie, bataie...bataie! In afara stadionului, pe stadion - in peluze si tribuna I. Si bataie de joc.

Acum discursul unui ultras care traieste fenomenul: "Voi frustrati, noi realizati! Voi monotoni, noi vascularizati in trairile noastre. Noi suntem aliveee! Da, avem educatie, o slujba buna si ne manifestam cum simtim". Alta paranteza: Curand, daca o sa le pice vreun Nietzsche in mana or sa spuna ca ei au refulari traspuse in acte de cultura. Ca ei nu au o morala de sclavi si ca nu sunt supusi normelor morale, care sunt menite sa infranaze libera exprimare a fiintei umane. Bine ca sunt de toate, numai filosofi nu :) Bine ca nu le-a picat vreodata o carte in mana, in afara de cartile de joc. Bine ca operele lor favorite sunt "Macao" sau "Wist".

Acum discursul unui om frustrat, care nu intelege, care nu traieste: "Pai, taica, tu asta prea-liberalul in gandire, liber in comportamnet, care da frau liber simtamnatului ce izvoraste din profunzimea hard-core-ului sau vascularizat de setimente si trairi care te fac sa simti ca existi, cand ai fost filmat si te-ai autosesizat sa dai cu barda la vederea unei cutii care da imagini, tu cel care esti, pentru ca altfel polii magnetici s-ar schimba, TU, ACELA, cat de liber esti?"

Acum, pe caz particular - Tweety. Ai vazut un cameraman si i-ai dat una peste gioale. Atata ai putut, nu-ti cerem mai mult... Fara valoare nici in lumea noastra, a celor care nu se bat cu cameramanii, nici a lor, a ultrasilor care se bat parte in parte, intre ei, aranjat. Ti se potriveste porecla. Dar porecla nu se potriveste gesturilor. Si gesturile nu se potrivesc titulaturii de Ultras, care, NOTA BENE, NU SUNT HULIGANI! - voi ati spus-o, eu, ce sa fac, va cred. Un perepetuum mobile in care tu stai pe loc. Misca-te! Iesi din colivie! Pasare cu mintea cat o boaba de grau...

La final. Repet, cea mai frumoasa coregrafie pe care am trait-o de cand ma duc la fotbal - dupa cea de la derby-ul cu Dinamo de acum un an, aia cu "Mori Javra!", dinamovistii trebuie s-o tina minte - dar ce inseamna asta?
Am vazut niste bannere la un meci, dupa ce au inceput sa se ia masuri impotriva galeriilor, ceva in genul "va plac coregrafiile de pe stadion, dar ne faceti huligani", ma rog, mai ritmata, you get the picture. Pe sistemul asta inseamna ca o tortza tinuta in mana iti da dreptul sa dai un pumn in gura? Ca un cartonas alb iti da dreptul sa invinetesti ochiul celui de langa tine?

PS: De multe ori am tinu cu Silvestre in desenele animate. E valabil si pentru Tom si Jerry.

Majorat ratat

Rivalitatea nu se masoara in bucuria data de victoria ta asupra adversarilor, ci in frutsrarea pe care ti-o provoaca bucuria lor atunci cand te inving pe tine.



18 ani fara victorie in Ghencea pentru Dinamo, cat o vesnicie de invincibilitate pentu Steaua. 18 ani cat un "n-au cum sa ne bata pentru ca... (fara nici un argument) n-au cum!". 18 ani care s-au dus asa, cat un sut-si-gol. Mai simplu decat o arogantza a lui Gigi, o strambataura a lui MM sau o tactica data peste cap de Oli. Steaua ca o prada. Pentru Dinamo. Si mai ales pentru propria mentalitate.

Umiliti

Un', doi, trei, patru! Patru la zero trebuia sa fie la pauza pentru Dinamo. Nu cuantific ocaziile de gol, ci glourle. Valabile! Ce era ros-albastru i-a stat ou-n gat. Ce ocazie a lui Paraschiv?, ce surogat de sut al lui Lovin?, eficientza, tata! D-aia care doare. Trei goluri in 33 de minute. Eficientza dureroasa. Usturatoare!

Trei jucatori morti,
un antrenor in coma

Lovin, Bostina si Baciu. Steaua a jucat in sapte. Pe ultimul, voia nu voia, Oli trebuia sa-l bage, dar pe primii i-a pus in teren ca sa aiba cine sta in ghete. Oli a trimis in teren o echipa care n-ar fi facut fatza nici la Football Manager (din orice an). De la "Umiliti-i" al lui MM la sutul lui Lovin din min.45 e diferntza ca de la foarfeca lui Danciulescu la figura desfigurta a lui Thereau (el, de bine de rau, a alergat, chiar si intr-un picior).
Dupa pauza, Olaroiu i-a bagat in teren pe Ochirosii si Cristocea ca o miscare disperata. Era evident ca Steaua nu mai avea ce pierde, mandria disparuse de mult...

Dinamo a batut Steaua

Si la propiru si la figurat. S-a intamplat la 1-3, cand Cristocea si-a incasat-o de la Munteanu si la 1-4 cand Blay l-a rupt in tusa pe Ochirosii. Bataie ca la Podu' Inalt! Bataie rupta dn Rai? Nu, din Groapa! Chiar daca Steaua a avut ocazii, impresia generala a fost ca nu a putut. E ca in bancul ala cu portarul Braziliei si echipa Romaniei, cand se duce singur la meci. Dupa 5 minute e 1-0 pentru Dida. Dupa 90 de minute 1-1. In min.6 Dida fusese eliminat. Cam asa a fost si cu Steaua si Lobontz, oricat s-ar mai fi chinuit "razboinicii" lui Gigi tot bataia asta ar fi luat-o.
PS: Lobontz a atins mingea si la cele doua goluri pe care le-a luat.

Capitan impotent

Alt capitol: Capitanul! Si-a dat masura valorii! La fiecare meci tare o comite. Steaua-Rapid 3-3, Rosenborg-Steaua 3-2, Steaua-Dinamo 2-4. Cum sa fi un jucator mare cand nu esti in stare sa dai pase mici? Nu incalzeste pe nimeni ca a fost primul care a scos mingea din poarta in semn de "hai sa jucam!", mai bine dadea cu ea in tribune!

Dupa Steaua-Dinamo...

Raman cateva lucruri. Cea mai tare coregrafie care a fost facuta in ultimii ani pe stadioane, ca mesaj si realizare. Atmosfera de senzatie creata de stelisti. Pentru primele 20 de minute. Si nebunia dinamovistilor, ingraditi in cusca improvizata pe Ghencea - ce s-au mai integrat in peisaj!- unul dintre cele mai frumoase sunte de pe acest pamant este acela pordus de o galerie a echipei care joaca in deplasare si da gol. E ca atunci cand este sparta bariera sunetului. Bum! Si atat. Mai ramane linistea din 41 de dupa meci. Nu credeam sa existe. Liniste, ca dintr-o dupa-amiaza de august cu 40 de grade la umbra. Si goliciunea. Urat.
Si mai ramane ceva: 18. Unu si opt. Optsprezece. Majorat ratat.

Lista negra

Dupa 18 ani Dinamo a batut (de-a rupt) pe Steaua in Ghencea. Merita sa-i pomenim pe ce care au participat la acest eveniment.

Andrey - Petre Marin, Radoi, Baciu, Nicolitza - Bostina, Paraschiv, Lovin, Elton - Thereau, Badea. Plus Crsiocea, Iacob si Ochirosii. Si cei mai importanti actori: Oli si MM.

PS: Elton, Thereau si Petre Marin chiar au jucat ceva. Aproape fotbal.