Blocaj la antrenor

Interesanta, foarte adevarata si chiar evidenta observatia facuta de Catalin Tolontan despre Olaroiu: "In momentele cheie ale unui meci se blocheaza". Atunci cand da de greu. Atunci cand nu-i iese pasentza. Atunci cand unii jucatori clacheaza. Atunci el ar trebui sa vina cu solutia. Cu sclipirea. Reactia lui? Ridicatul din umeri, non-reactia, aruncatul cu privirea, statul rezemat de banca. Privirea in gol. Contemplarea meciului-cateodata iti da impresia ca este suporter descumpanit.
Oli are o problema de care, pana acum ceva timp, nu era constient. Clacheaza atunci cand ar trebui sa dea cu fotbalu' de pamant. Admira atunci cand ar trebui sa faca. Sta cand ar trebui sa strige. Pe scurt se blocheaza. In momentele cheie.



De este atat de importata acesta afirmatie? Pentru ca trebuia facuta. Pantru ca Olaroiu trebuia sa stie. Pentru ca tactica lui este desprinsa din povestea Hainele imparatului. Toata lumea vede ca este "despuiata", dar se preface ca nu vede. Asta ar insemna ca antrenorul 24/7 are probleme in punctul sau forte, tactica. Contradictie? Daca acest silogism este, insa, valid, atunci Oli ar putea fi o solutie ne-valida pentru proiectul Steaua.

Contrariul sau, Rednic
Nu aceeasi problema o are Rednic: Minutul 30. Nu merge Tames?- Out! Alt meci. Doua minute inainte de pauza. Acelasi Tames scartaie? E de schimbat? Poate il demoralizeaza...Deloc. Tames este chemat pe banca sa-si limpezeasca gandurile. Si tot asa...
E bine? E rau? Face ceva. Actioneaza. Schimba.

Meci important, Oli statuie
Pai cam in tot ce nu i-a iesit Stelei in acest an. Otelul, Ceahlaul, Pandurii, Lyon, Real , Dynamo Kiev...Oli a fost mai mult spectator decat antrenor. I-a fost frica de campionii din Champions, credea ca victoria o sa vina de la sine cu "descultii" din Liga I. A dat-o-n bara de fiecare data. In bara, pe langa bara, in tribune...pana a ajuns la 11 puncte de Dinamo si la un pas de a rata Cupa UEFA. Asta chiar ar fi fost o chestie care l-ar lasa masca.

Doi suporteri

Jocul Stelei este slab, obosit si obositor, cand este, daca este. Jucatori huiduti, patroni iritati, antrenori blocati, suporteri frustratzi. Steaua este in primavara europeana si pe loc de Liga in campionat. Acest dialog s-ar putea intampla intr-o statie de autobuza sau intr-un parc plin de frunzele ruginite (ca si jocul ros-albastrilor) ale toamnei...

- N-au batut nici pe Pandurii...nicicu Dyinamo n-am jucat nimic...
-"No offense!" - echipa era obosita, a avut un parcurs lung si istovitor in Liga. (Si antrenorul era. Mereu a fost).
- "No defense" vrei sa spui - pentru ca se iau tot mai multe cartonase rosii din lipsa de organizare in aparare.
- N-au luat gol nici de la Ceahlaul, nici de la Pandurii.
- Pai asta e culmea...You crack me up....sau daca vrei...You crap me up...cu astia?! Gol n-au luat asa e, dar nici n-au dat... Aaaa, acum inteleg..."No offense"...
- Ce faci ba, ma iei la misto acu'? Sunt pe locul doi? -Sunt.
- Puteau sa fie pe un 1 jumate...in loc de 11 puncte sa fie 7....
- Nemultumitului i se ia darul...
- Pai sa stii... Locul doi ne cam fuge de sub picioare. Si in ritmul asta...
- Sunteti in primavara europeana. Anu' trecut pe vremea asta strangeati din cur sa ajungeti acolo.
- Anul trecut jucam fotbal. Anul trecut nu eram obositi de Craciun. Anul trecut...a trecut.
- Nu te mai da mare. Ce ai face tu daca ai fi in locul lor?
- Al cui? Al pastorului, al antrenorului 24/7, al i(nfatuatului)MM-ului, al jucatorilor...?
- ...
- As schimba managerul daca as fi Gigi. As schimba antrenorul daca as fi manager. As face schimbari in echipa daca as fi Oli. As incerca sa schimb ceva la mine daca as fi jucator. Nush...as face ceva. Si s-ar vedea.
- Ce impatimit esti!
- Daca ar fi si ei asa...

De ce nu l-am injurat pe Dica

Nu pentru ca as fi/as vrea sa par vreun fin cunoscator al fenomenului (ca sa folosesc o sintagma din lemn dur de abanos). Nu pentru ca as avea ochii de descoperitor de talente. Nici macar pentru ca este concitadin cu mine. Nu pentru ca imi plac multe din pasele lui pe care le da din intoracere, fiind cu spatele la poarta, decat o groaza de goluri date de cvasiatacantii unui anumit lider al celei dinitai ligi a tarii care atunci cand ajung la "nationala" dau pe langa minge din 6 m.
Ci pentru simplu fapt, ca STIAM, ca o sa vina la un moment dat, clipa in care, in tribuna fiind - aia din Ghencea - o sa ma uit catre cel din stanga, dreapta, fatza sau spatele meu, o sa-l iau in bratze ca pe frati-mio pe care nu l-am avut niciodata, o sa-l strang ca pe o persoana draga, care pleaca peste mari si tzari, si pe care n-o s-o mai vad mult timp de acum inanite si o sa-mi explodeze inima de bucurie. Pentru ca Dica a dat gol.

Unicul adevar

Este unul dintre putinele adevaruri cu valoare de sentintza din fotbalul romanesc, un adevar general valabil. Asa cum Mircea Sandu si Mitica de la Liga sunt "evergreen"/ "everlasting", la fel cum Bistritza-Ceahlaul este arhetipul blatului de acum si din toate timpurile din fotbalul nostru...la fel DICA DA GOL. Nu "cand?", nu "cum?", nu "cu cine?". Dica da gol. Atat.

P.S: La golul de marti seara nu am mai sarit de pe scaun, nu am mai imbratisat pe nimeni. Nici macar pe prietenul cu care merg mereu la meciuri. I was not in the mood. Pentru ca ma dezamagise Steaua, care n-a jucat nimic. Dica nu m-a dezamagit. A bagat-o in atze.