O sa-i ia dracii!

Nush cum o sa fie diseara pe San Siro. Nush cate acatiste alb-rosii s-au dat astazi in Bucuresti pentru/impotriva unei victorii a lui Manchester.
Dar strict tactic: Milan probabil va sari cum o sa poata a gatul celor de la Manchester pentru ca au o echipa batrana si obosita - nu neaparat in sens peiorativ. Trebuie sa dea gol repede pentru a-si face jocul. Paranteza: Ideea de acum cativa ani a lui Beckenbauer ca un meci de fotbal sa aiba trei reprize a 30 de minute fiecare era mana cereasca pentru rosso-nerri.

1-0 este trade mark Milan. Milan, ca o smoala care te arde incet si apasat, care te loveste cand nu te astepti desi esti sigur ca te va lovi. Daca va fi 1-0 pt Milan pana in min. 60, italienii se vor califica; daca nu, bate Manchester. Chiar, n-am mai castigat de muuuult la pariuri :))

Din raiul de pe Anfield in iadul de pe San Siro.
In aceasta seara pe San Siro pe una dintre cele doua echipe o s-o ia dracii. Ceilalti. La propriu.

50%

Ce meci! Ce rezultat!! Ce rezultat? Rezultat nasol pentru Dinamo. Rezultat de turul 3! Rugaciunile dinamovistilor nu au fost ascultate. Dumnezeu canta inca inainte de meci, fara sa vrea, "You'll never walk alone". Raiul nu e doar in cer... In aceasta seara a fost pe Anfield.
O victorie de vis. O victorie de cosmar. Pentru Dinamo. Au mai ramas 50% sanse de calificare pentru "caini". Si Milan e enervant de eficace pe teren propriu...

Liverpool - Chelsea sau Rugaciunea unui dinamovist, partea I

"Te rog, Doamne, Doamne, sa nu faca Liverpool ceva diseara. O chitzibushie...o mica minune, o... ceva. Te rog sa nu conduca Chelsea cu 3-0, ca cine stie ce monstru trezeste... Te rog, sa se auda aia de la Chelsea pe teren, intre ei, desi nici "acasa" nu se intelegeau prea bine din cauza dracilor rosii veniti de pe Anfield. Te rog, Doamne, ca 1-0 e scoru' lui Mourinho, e bine, chiar foarte bine, daca ne gandim mai bine. Sa stii ca statistica spune ca in 9 din ultimele 10 semifinale de CL in care in meciul tur a batut echipa care a jucat primul meci acasa, tot ea s-a si calificat. Doamne, n-are cum sa se duca mai departe Liverpool, nu-i asa...?"



PS de la mine: Tot Anfield-ul va fi rosu diseara, o culoare ne-familiara Raiului. Nu ca ar fi Mourinho vreun sfant... :)

Ce gol! :)))

S-a intamplat in campionatul Scotiei...

Inter-ironie

Pentru cei mai perspicaci dintre voi :)


PS: Nu e chiar asa de mare diferentza. Morratti le dusese sa fie sterse de praf...

Cea mai "true" reclama din ultima vreme

Leo Burnett nu e chiar asa moarta precum credeam. Campania Ziua Barbatului se pare ca a prins la public. Si cum fac si eu parte din public... 426.127 de voturi pana luni dimineatza, ora 3:57. Nush daca e mult sau putin, dar avnd in vedere ca pentru a candida la presedintie ai nevoi de doua sute si ceva de mii de voturi, cred ca e ok. Siteul mi se pare genial. Ma rog, pentru harmalaia de bani care s-au bagat in acest proiect...
Oricum, inchin un pahar de bere pentru ultimul spot din campanie. Simplu, la obiect...true.

Pa! Dar cui?

Era normal. Cineva trebuia sa plateasca pentru lipsa de vana a Stelei. Pentru lipsa de rezultate. Pentru lipsa de atitudine. Pentru lipsa in general. Dar dupa ce a plecat MM parca lipseste ceva... O sa ne obisnuim fara...
Intrebarea este cine a fost vinovat pentru aceasta recolta de lipsa ? Toti. Scurt. Jucatori, antrenori, manageri si presedinti.

"Itzi-tini-mini-mo!" Cred ca asa a facut Gigi cand s-a hotarat sa dea afara. In prima faza prin eliminare, adica " Paaaaai, io sunt patronul, nu pot sa ma dau pa mine afara!"- corect - cine ar mai da banii?. Apoi, "Nici pa jucatori nu pot sa-i dau, cu cine mai fac eu campanie electorala?" - corect din nou. Si in a doua faza prin tragere la sorti, asa cum faceam in copilarie cand jucam pititea. Dintre MM si Oli primul a avut ghinion.

Nu ar trebui sa ne para rau dupa el. In primul rand pentru ca vinovatia, si mai ales PROSTIA, se platesc! In al doilea rand, pentru ca MM a fost intotdeaunua cel care iese in fatza, un Gura-mare, un om virulento-ofensiv, dar si unu' care si-o incasa din cand in cand. E! Acum si-a incasat-o de-a binelea - paranteza, cand l-ati vazut ultima oara pe Oli asumandu-si ceva sau incasand ceva fara sa spuna ca el a facut tot ce era de facut?
Senzatia este totusi ca a fost dat afara omul care nu trebuie. MM fara Oli nu era chiar asa de pagubos, dar cu antrenorul 24/7 a devenit de-a dreptul insuportabil.
La sfarsit, una pur romaneasca: "Cine nu munceste, nu greseste". La cat a gresit MM, trebuie sa fi depus ceva munca la Steaua... In timp ce Oli, dupa propriile spuse, nu a gresit niciodata. Trageti linie. Copy/paste de mai sus Dar dupa ce a plecat MM parca lipseste ceva... Adica, nu e MM mare lucru, dar cel putin stiam ca ESTE. Intre un manager general istrico-efervescento-agitat si un antrenor momaie ce-o fi mai bine? Intreb, atat. Mai trageti o linie.

Mi-e teama ca s-a inteles ceva gresit din ce am scris aici. Nu-mi pare rau pt MM, si-o merita. Strict numai din punct de vedere managerial. Asa se intampla la toate echipele care se respecta si care isi respecta suporterii. Am cateva intrebari: a dat Gigi afara pe cine trebuie? , daca da, Oli de ce nu e si el pe faras si daca va fi, de ce dupa MM?

Sa nu va para rau de MM. Treceti alura tragica afisata de Memeger. Acum ganditi-va la tot ce ati invatzat de-a lungul timpului de la MM. Ca nu e frumos. Sa dai cu pumnul. Sa iei jucatori de pe net ca la managerurile de pe calculator. Sau ca nu e frumos sa-i bagi la origini pe toti care se iau de tine. Cu argumente.

Demersul "afara cu MM!!", inca o dovada ca - scuzati-mi discursul cu iz politic - "lucrurile nu se fac decat, cel mult, pe jumatate bine in acesta tara". Asa, romaneste...

Doua nu-potisme

Steaua ca o echipa ranita in orgoliu, in palmares, in mandrie, in tot ce poate sa doara. A venit la Cluj sa salveze ce se mai putea salva dintr-un sezon cenusiu. Un 2-1, cat o o salvare de la retrogradarea in mediocritate. Jocul nu mai conteaza, este element colateral, probabil ca o astfel de "performantza" in tururile preliminare din CL ar scoate-o in afara fotbalului care se joaca. Dar ce mai conteaza, are 3 puncte luate de la Cluj.
Cluj, hmmm...arhetipul demoralizarii! N-am mai vazut de mult o echipa care sa "nu poata" la modul la care a putut CFR-ul. De-mo-ra-li-zati. Fotbalistii au alta vorba, "pi...i pe ei". Fotbal cu coada intre picioare. Fotbal de frica. Frica de a castiga. Sau macar a face egal. Daca CFR-ul a clacat in fatza unei echipe pe care numai cine n-a vrut n-a batut-o, imaginati-va ce ar fi facut in Liga. Spun "ce ar fi facut" pentru ca nu mai prind locul 2. Sigur.
Doua echipe care n-au putut. Una sa scoata un rezultat, alta sa joace de Doamne-ajuta.

Ce fotbal urat! Nu, ce fotbal trist! Care ne va reprezenta in CL. Gigi are dreptate, pentru ca Steaua sa mai joace ceva ar trebui sa transfere 20 de jucatori. 20?! Care or fi aia?

PS: Catre ce si-o fi luand avantul Goian?

Ronaldo isi face site oficial

Nu este inca gata, dar e pe "vine". Asa zic cei care se vor ocupa de pagina. Mie mi-a placut Ronaldo. La PSV, la Barca, la Inter, chiar si la Real. Cu toate ca a tradat "il populo nerr-azzuro", va recomand pagina lui...cand o sa apara.O singura mentiune. Pacat ca si-o face acum, la sfarsit de cariera, cred ca ar fi fost mai accesata acum cativa ani cand Ronnie facea reclama la caciucurile Pirelli sau Nike. Ma rog, probabil va avea o sectiune de Arhiva foarte bogata. Are de unde...Asa ca... Accesati aici

Mie imi place Ikea pt ca...

...stiu sa se promoveze. N-au trecut decat cateva saptamani de cand Ikea a venit in Romania. Toata lumea spune ca e firma tare. Subscriu. Nush care e treaba cu mobila, dar pe publicitate sunt tari. Comunica exact ceea ce spune toata lumea despre ei: ca sunt practici si pragmatici. La obiect. La urma urmei, nimeni nu vrea o mobila care cante si sa danseze, nu?

Nike a decis: Rooney rastignit, Ronaldo zeu!

Pentru ca ieri am postat ultima realizare publicitara a Nike, facuta de Widden&Kennedy, m-am gandit sa mai arat inca o mostra a agentiei publicitare olandeze, care, by the way, este foarte tare. Campania a starnit dezbateri aprinse in Marea Britanie, anul trecut, in timpul Cupei Mondiale. Tot Nike a creat si un precedent, Ronaldo (colaborare cu Pirelli).

Anul trecut, prin vara am scris un articol in gsp pe tema asta: aici

Ultima executie publicitara Nike: Addicted

Offensive ads ?

Gucci, Ralph Lauren Polo, Calvin Klein, Winston, Dior, Dolce & Gabbana. Cateva dintre cele mai tari branduri din lume isi fac reclama intr-un mod mai mult decat ostentativ. Tupeu sau avangardism? Umor sau nesimtire pe fatza?
Intrati aici pentru a vedea mai pe larg despre ce e vorba.
Ma intreb cate amezi si-ar fi luat de la CNA daca aceste reclame s-ar fi lansat in Romania? De fapt... s-ar fi lansat?

Fara alte comentarii, imaginile:

Cea mai mare performantza a lui Oli!

Nu este vorba despre victorii, infranageri, puncte sau tururi parcurse in Europa. Este vorba despre un lucru simplu: darea de seama cand nu mai esti dorit, suportat, cand simpla ta prezentza devine motiv de disconfort. Olaroiu, cu performantzele lui extraordinare, cu tot, a "reusit" sa sparga bariera suportabilitaii pentru suporterii Stelei si opinia publica. Spui Olaroiu si nasti o grimasa pe fataza oricarui interlocutor caruia ii pui subiectul in discutie, fie ca este constestatar sau sustinator al maharajahului tacticii.


Olaroiu, nu ca profesionist, ca miserupist. Un profesionist n-ar fi suportat rusinea de a fi primul care a ucis cu zambetul pe buze si cu scuzele in buzunar un copil sanatos tun, Invincibilitatea Acasa cu Dinamo. Olaroiu, nu ca antrenor care nu lasa echipa la greu ci ca flagelator al suporterilor stelisti si al fotbalului de bun simt. Acest Olaroiu, a fost joi seara pe punctul de a realiza cea mai mare performantza din cariera sa de antrenor: ca el, profesionistul, care manaca, respira, doarme, dupa care viseaza, somnanbuleaza chiar fotbal, zi de zi, nopate de nopate, el, chiar el, nu mai este dorit de mai nimeni la Steaua.
A fost aproape de a intelege un lucru simplu. Ar fi putut sa plece de la echipa, pentru a-i usura pe toti cei care nu-l mai suporta (care sunt, nu majoritari, ci majoritar-covarsitori) si care l-au introdus in grijile lor zilnice, de parca Romania ar avea cel mai bun nivel de trai din Europa. Plecarea sa cat "offff..." de usurare pentru cei contra lui. Dar nu, el a trecut pe langa cea mai mare performantza a sa ca antrenor, cucerirea unei interjectii onomatopeico-resemnanta a opiniei publice... Intr-o vreme in care Steaua nu mai bate pe nimeni, Olaroiu ar fi putut sa-si invinga egoul puternic incarcat de reminescentze legate de performantzele de altadata.
Oli uita ca rezultatele sunt singura alibi credibil al antrenorilor, restul sunt povesti...

Pe farase diferite

Olaroiu si Razvan Lucescu. Foarte probabil nu-i vom mai vedea din vara la echipele la care antreneaza acum. Sunt pe pas de plecare. Unul mai repede decat altul. Oli mai repede decat Razvan. Ciudat lucru, insa. Daca ar fi sa comparam performantele celor doi, Olaroiu este clar peste Lucescu. Are un titlu, o Supercupa a Romaniei si o semifinala de Cupa UEFA. Razvan are in palmares un loc doi si o Cupa a Romaniei, plus, sa zicem, un sfert de Cupa UEFA, cea mai mare performantza pe plan european a clubului giulestean- mai mult un alint visiniu.
Mai mult, tot ca performantze raportate prin prisma intalnirilor directe Oli castiga iar. A trecut de Razvan in Cupa UEFA si i-a luat Supercupa.

Si totusi, senzatia este ca plecarea care lasa un gust amar este cea a antrenorului stelist. De ce? Pentru ca Lucescu pare ca moare luptand in timp ce lui Oli nu-i pasa. Pentru ca Lucescu a investit dincolo de cunostintzele tactice si mult suflet in Rapid, in timp ce Olaroiu pare ca dupa ce se termina meciul se termina si treaba lui cu Steaua, pana la primul antrenament. Pentru ca dupa fiecare meci Lucescu pleaca fie cu capul plecat, trist ca n-a reusit mai mult, fie evident -scuze ca folosesc expresia asta, dar alta nu-mi vine- patruns de realizarea echipei, in timp ce Oli face misto de jurnalisti: "Vezi sa nu cazi ca apoi zici ca te-au lovit cu lantul peste picioare" sau "Nu vin la conferintza ca ma astepata nevesta acasa".

Doi antrenori pleaca. Pe farase diferite.

Cotonogitorul fotbalului

Nu, nu este vorba de Tweety. El este un amarat de shuporter care tine o tortza in mana si crede ca duce lumea in spate, ca Atlas. Un student meritoriu la, TINETI-VA BINE!, Hyperion! (nush daca am scris corect, nu ma intereseaza, nu este pe harta invatzamantului de bun-simt din Romania). Un om care se indreapta catre largul vietzii bazandu-se pe propriile facultati..."particulare". In fine, un om care nu gaseste sa spuna alta minciuna mai buna decat ca a luat cainele sora-si la plimbare din Titan pana / prin Drumul Taberei si a uitat sa-i scoata lesa, e clar ca nu va deveni un bun avocat. Cel mult un bun aprod, nu de altceva, dar nu pare sa aiba mai mult creier decat oamenii pe care ii mistoceste atat de mult, jandarmii. Gata cu Tweety, sa-i dam inainte cu... Tweety. Tweety din peisajul tactico-fara- punctesc al fotbalului romanesc: Olaroiu.

"Incet! Va lovitzi singuri si pe urma ziceti ca v-a lovit cu lantzul pentru picioare" - Olaroiu, dupa meciul pierdut de Steaua la Bistritza.

Declaratie de antrenor de CL. "Care a facut cele mai mari performantze de la Revolutzie incoace, in fotbalul romanesc!", ca sa citam un alt personaj care "loveste" cu greutate (luati-o cum vreti) in fotbalul autohton. Cat tupeu sa ai sa faci o asemenea remarca, dupa ce te-a batut o echipa care a avut 30% posesie. Mai-mai ca n-a avut timp sa dea un gol. Si a dat doua!

El care a mutilat un joc si a amputat toate posibilele rezultate ale unei echipe care anul trecut mergea ceas. (Nu datorita lui, ci automatismelor imprimate de Zenga si Protasov). El care nu stie sa explice din punct de vedere tactic decat victoriile, nu si infrangerile - atunci echipa joaca, dar are ghinion. El care a dat cu lantzul tactic atat de tare pe tibia Stelei incat acesta, spre deosebire de cameraman, se pare ca nu va mai avea putrea sa se ridice si sa-si urmareasca adeversarii.

Oli va ramane in istoria Stelei. N-ar merita sa nu ramana. A luat bataie de la Dinamo, in Ghencea, dupa 18 ani, a terminat pe cele mai slabe locuri pe care a terminat Steaua in ultimii ani si a ratat o finala de Cupa Europeana!
Pentru cei care cred ca Oli a avut rezultate la Steaua: Nu este meritul sau ca s-a luat campionatul trecut. El a luat un retur de campionat. Anu' asta, cand a venit vorba sa faca si el un lucru cap-coada si-a dat masura talentului: a bagat Steaua in cavernele locurilor 4-5.

Inchei cu un silogism, ca am facut stiinte sociale: "Oli este pentru Steaua (si fotbal, in general) ceea ce este Tweety pentru cameraman". Si unul, si celalat se ocupa cu cotonogeala.

Tweety goes Ultras

"Ai think ai saw a cameraman! I diiiiid, I diiid si a cameraman!!!!" Tweety. Creier cat o grauntza! Intr-o engleza aproximativa si cat se poate de fonetica. Pentru ca, probabil, asa o stie. Daca o stie...


Ei, oamenii cu facultati, realizati, ne-frustrati, care simt si care sunt simtiti. EI, NUMAI EI, pentru ca... doar despre ei e vorba. Despre spirit si spiritism. Despre cei care "dau sportului culoare". (Paranteza: Am mai spus, senzationala coregrafia de sambata seara). Si cam atat. In rest, bataie, batatie, bataie...bataie! In afara stadionului, pe stadion - in peluze si tribuna I. Si bataie de joc.

Acum discursul unui ultras care traieste fenomenul: "Voi frustrati, noi realizati! Voi monotoni, noi vascularizati in trairile noastre. Noi suntem aliveee! Da, avem educatie, o slujba buna si ne manifestam cum simtim". Alta paranteza: Curand, daca o sa le pice vreun Nietzsche in mana or sa spuna ca ei au refulari traspuse in acte de cultura. Ca ei nu au o morala de sclavi si ca nu sunt supusi normelor morale, care sunt menite sa infranaze libera exprimare a fiintei umane. Bine ca sunt de toate, numai filosofi nu :) Bine ca nu le-a picat vreodata o carte in mana, in afara de cartile de joc. Bine ca operele lor favorite sunt "Macao" sau "Wist".

Acum discursul unui om frustrat, care nu intelege, care nu traieste: "Pai, taica, tu asta prea-liberalul in gandire, liber in comportamnet, care da frau liber simtamnatului ce izvoraste din profunzimea hard-core-ului sau vascularizat de setimente si trairi care te fac sa simti ca existi, cand ai fost filmat si te-ai autosesizat sa dai cu barda la vederea unei cutii care da imagini, tu cel care esti, pentru ca altfel polii magnetici s-ar schimba, TU, ACELA, cat de liber esti?"

Acum, pe caz particular - Tweety. Ai vazut un cameraman si i-ai dat una peste gioale. Atata ai putut, nu-ti cerem mai mult... Fara valoare nici in lumea noastra, a celor care nu se bat cu cameramanii, nici a lor, a ultrasilor care se bat parte in parte, intre ei, aranjat. Ti se potriveste porecla. Dar porecla nu se potriveste gesturilor. Si gesturile nu se potrivesc titulaturii de Ultras, care, NOTA BENE, NU SUNT HULIGANI! - voi ati spus-o, eu, ce sa fac, va cred. Un perepetuum mobile in care tu stai pe loc. Misca-te! Iesi din colivie! Pasare cu mintea cat o boaba de grau...

La final. Repet, cea mai frumoasa coregrafie pe care am trait-o de cand ma duc la fotbal - dupa cea de la derby-ul cu Dinamo de acum un an, aia cu "Mori Javra!", dinamovistii trebuie s-o tina minte - dar ce inseamna asta?
Am vazut niste bannere la un meci, dupa ce au inceput sa se ia masuri impotriva galeriilor, ceva in genul "va plac coregrafiile de pe stadion, dar ne faceti huligani", ma rog, mai ritmata, you get the picture. Pe sistemul asta inseamna ca o tortza tinuta in mana iti da dreptul sa dai un pumn in gura? Ca un cartonas alb iti da dreptul sa invinetesti ochiul celui de langa tine?

PS: De multe ori am tinu cu Silvestre in desenele animate. E valabil si pentru Tom si Jerry.

Majorat ratat

Rivalitatea nu se masoara in bucuria data de victoria ta asupra adversarilor, ci in frutsrarea pe care ti-o provoaca bucuria lor atunci cand te inving pe tine.



18 ani fara victorie in Ghencea pentru Dinamo, cat o vesnicie de invincibilitate pentu Steaua. 18 ani cat un "n-au cum sa ne bata pentru ca... (fara nici un argument) n-au cum!". 18 ani care s-au dus asa, cat un sut-si-gol. Mai simplu decat o arogantza a lui Gigi, o strambataura a lui MM sau o tactica data peste cap de Oli. Steaua ca o prada. Pentru Dinamo. Si mai ales pentru propria mentalitate.

Umiliti

Un', doi, trei, patru! Patru la zero trebuia sa fie la pauza pentru Dinamo. Nu cuantific ocaziile de gol, ci glourle. Valabile! Ce era ros-albastru i-a stat ou-n gat. Ce ocazie a lui Paraschiv?, ce surogat de sut al lui Lovin?, eficientza, tata! D-aia care doare. Trei goluri in 33 de minute. Eficientza dureroasa. Usturatoare!

Trei jucatori morti,
un antrenor in coma

Lovin, Bostina si Baciu. Steaua a jucat in sapte. Pe ultimul, voia nu voia, Oli trebuia sa-l bage, dar pe primii i-a pus in teren ca sa aiba cine sta in ghete. Oli a trimis in teren o echipa care n-ar fi facut fatza nici la Football Manager (din orice an). De la "Umiliti-i" al lui MM la sutul lui Lovin din min.45 e diferntza ca de la foarfeca lui Danciulescu la figura desfigurta a lui Thereau (el, de bine de rau, a alergat, chiar si intr-un picior).
Dupa pauza, Olaroiu i-a bagat in teren pe Ochirosii si Cristocea ca o miscare disperata. Era evident ca Steaua nu mai avea ce pierde, mandria disparuse de mult...

Dinamo a batut Steaua

Si la propiru si la figurat. S-a intamplat la 1-3, cand Cristocea si-a incasat-o de la Munteanu si la 1-4 cand Blay l-a rupt in tusa pe Ochirosii. Bataie ca la Podu' Inalt! Bataie rupta dn Rai? Nu, din Groapa! Chiar daca Steaua a avut ocazii, impresia generala a fost ca nu a putut. E ca in bancul ala cu portarul Braziliei si echipa Romaniei, cand se duce singur la meci. Dupa 5 minute e 1-0 pentru Dida. Dupa 90 de minute 1-1. In min.6 Dida fusese eliminat. Cam asa a fost si cu Steaua si Lobontz, oricat s-ar mai fi chinuit "razboinicii" lui Gigi tot bataia asta ar fi luat-o.
PS: Lobontz a atins mingea si la cele doua goluri pe care le-a luat.

Capitan impotent

Alt capitol: Capitanul! Si-a dat masura valorii! La fiecare meci tare o comite. Steaua-Rapid 3-3, Rosenborg-Steaua 3-2, Steaua-Dinamo 2-4. Cum sa fi un jucator mare cand nu esti in stare sa dai pase mici? Nu incalzeste pe nimeni ca a fost primul care a scos mingea din poarta in semn de "hai sa jucam!", mai bine dadea cu ea in tribune!

Dupa Steaua-Dinamo...

Raman cateva lucruri. Cea mai tare coregrafie care a fost facuta in ultimii ani pe stadioane, ca mesaj si realizare. Atmosfera de senzatie creata de stelisti. Pentru primele 20 de minute. Si nebunia dinamovistilor, ingraditi in cusca improvizata pe Ghencea - ce s-au mai integrat in peisaj!- unul dintre cele mai frumoase sunte de pe acest pamant este acela pordus de o galerie a echipei care joaca in deplasare si da gol. E ca atunci cand este sparta bariera sunetului. Bum! Si atat. Mai ramane linistea din 41 de dupa meci. Nu credeam sa existe. Liniste, ca dintr-o dupa-amiaza de august cu 40 de grade la umbra. Si goliciunea. Urat.
Si mai ramane ceva: 18. Unu si opt. Optsprezece. Majorat ratat.

Lista negra

Dupa 18 ani Dinamo a batut (de-a rupt) pe Steaua in Ghencea. Merita sa-i pomenim pe ce care au participat la acest eveniment.

Andrey - Petre Marin, Radoi, Baciu, Nicolitza - Bostina, Paraschiv, Lovin, Elton - Thereau, Badea. Plus Crsiocea, Iacob si Ochirosii. Si cei mai importanti actori: Oli si MM.

PS: Elton, Thereau si Petre Marin chiar au jucat ceva. Aproape fotbal.

Cu Grand Effie-ul in buzunar. Cum o fi, Serbane?

Spuneam ca o sa urmeze si castigatorul marelui effie din acest an la vorbitor. Iata-l. Directorul de creatie al Headvertising, Serban Alexandrescu, vorbeste si el despre premiul luat de Gazeta si Head.

1. Ce inseamna acest premiu pentru voi ca agentie? Este pentru prima oara cand o agentie care a inscris o lucrare de media castiga marele premiu.

- N-am stat sa socotesc nimic, dar va cred pe cuvant ca sunteti prima "medie" care ia Grand Effie-ul. Si e, macar din punct de vedere simbolic, frumos si meritat ca tocmai voua vi se intampla asta. Dar nu e doar noroc, vi l-ati facut cu mana voastra, oferindu-ne atat incredere totala in realizarea campaniei, cat si suficente date cat sa putem construi si redacta o inscriere 'ca la carte" a campaniei la premiile Effie.

Din punctul nostru de vedere, Efiies sunt cele mai importante premii acordate agentiilor din Romania, pentru ca masoara eficienta campaniilor, adica exact criteriul in functie de care ar trebui sa-ti alegi agentia. E ca la fotbal, degeaba driblezi frumos daca nu ajungi "sa o bagi in ate". Ori noi de 4 ani de zile consecutiv o bagam in ate la Effies - insa niciodata nu am obtinut un asemenea golaveraj spectaculos ca la aceasta editie.

Pentru noi acest Grand Effie inseamna foarte mult, pentru ca vine intr-un moment foarte potrivit - clientii pot sa vada nemijlocit cum schimbarea noastra de pozitionare pe piata, care pune Eficienta comunicarii in prim-plan, are o baza concreta si recunoscuta public. "What Works Best", mantra noastra, e chiar principiul dupa care functionam zilnic, si nu doar un slogan de pus langa logo.

2. Va asteptati sa castigati doar la sectiunea de media sau si premiul cel mare?

- Nu ne-am asteptat, concurenta la Grand Effie - asa cum o percepeam noi inainte de concurs - era destul de dura: Zaraza, Dolce, Cosmote, cam astea ne asteptam sa mearga acasa cu Grand-ul in buzunar. Campanii cu rezultate spectaculoase, fie ca vanzari fie ca indicatori de comunicare.

Gazeta venea cu handicapul unui context mai dificil in fata juriului - campania a avut loc intr-un an oricum "manos" pentru o publicatie sportiva (era an de World Cup) si intr-o categorie care se ajuta si de multe alte instrumente de promovare in afara advertising-ului "clasic". Mai mult, avusese loc "de mult", la inceputul anului trecut, si nu mai era deloc proaspata in mintea juratilor.

Insa datorita datelor cu care ne-a "inecat" Dochita Zenoveiov - responsabila de marketingul "Gazetei" - am izbutit sa demonstram ca efectele campaniei pe care doream sa le evidentiem au fost "de la noi" si nu de la Materazzi & Podolsky sau de la Logan-ul zilnic.

3. Care credeti ca a fost ingredientul/ catch-ul care a adus premiul cel mare in vitrina voastra si a Gazetei?

- Cred ca am avut un studiu de caz bine dramatizat, alert scris si foarte-foarte documentat, care demonstra la obiect ce era de demonstrat.

Evident, ajuta sa stii ca un jurat la Effies are in medie 8 minute (cel putin in prima faza de jurizare) in care sa parcurga si sa noteze o inscriere. Asa ca trebuie sa redactezi inscrierea astfel incat mica ta demonstratie de "marketing in actiune" sa nu fie nici prea putin nici prea mult pentru un jurat care a vazut inca 10 campanii in ora dinainte si va mai vedea inca 10 in ora de dupa.

Asta concret vorbind. Metaforic, cred ca s-a simtit inclusiv in hartiile acelea relatia sanatoasa pe care o avem cu clientul nostru - o relatie relaxata, intre egali - Gazeta este una din putinele companii din marketingul romanesc care te fac sa te simti "partener" si nu "furnizor". Ceea ce e foarte important pentru tonusul si munca unei agentii de publicitate.

Bogdan Naumovici vorbeste despre Grand Effie-ul luat de Gazeta

Gazeta a luat Effie-ul al mare. Si se lauda cu asta. Are si de ce! Ce cred creativii din Romania?
Aici am stat de vorba cu Bogdan Naumovici, creative director la Leo Burnett si 23.

Urmeaza Serban Alexandrescu, director de creatie la Headvertising, castigatoarea marelui Effie din acest an, impreuna cu Gazeta.



1. Care crezi ca a fost ingredientul care a dus la acest rezultat?

Cred ca Gazeta Sporturilor este in primul rand un produs jurnalistic bun. In al doilea rand, fara sa am datele concrete este greu sa apreciez la justa lor valoare eforturile de comunicare si rezultatele lor. Din ochi, insa, as zice ca Gazeta a crezut in importanta campaniilor de comunicare pe TV, mesaj care parca nu a prea ajuns la Pro Sport, concurentul direct, si si-a insusit si lectia promotiilor care au mai functionat si in cazul altor ziare din trust, vezi Jurnalul. Deloc in ultimul rand, cred ca focusul pe care l-au avut campaniile Gazetei, fie ca a fost vorba sa anunte schimbarea de echipa, fie ca vorbeau despre noul format, s-a dovedit de succes, demonstrand inca o data ca mesajele "single-minded" vand cel mai bine.

2. Daca pentru sectiunea media n-a fost o surpriza extraordinar de mare ca locul I a fost luat de acest spot, acelasi lucru se poate spune si despre premiul cel mare?

Exista impresia ca au reusit sa se detaseze in cursa pentru Grand Effie doar campanii care au "jucat" in categorii usoare, campaniile care au luat Gold in categoriile cele mai disputate fiind usor dezavantajate de concurenta acerba din categorie. Asta insa face parte din joc - ca sa zic asa - si nu stirbeste cu nimic din meritul lui Headvertising, pe care ii felicit si pentru Grand Effie, dar si pentru constanta cu care apar pe lista castigatorilor premiilor de eficienta.

3. Este pentru prima data cand castiga un astfel de premiu o companie de media. Cat de important este acest lucru pentru o astfel de organizatie?
Nu stiu cat de important este pentru "organizatia" Gazeta Sporturilor acest premiu, dar inclin sa cred ca Effie nu a ajuns inca la notorietatea pe care o merita si tare mi-e teama ca redactorii Gazetei sunt mai sensibili la mesajul trimis de Pro Sport, care spunea ca au vandut in anul trecut cu nu stiu cate sute de mii de ziare mai mult, decat la aplauzele de vineri seara de la Bamboo.