NesimtzOli

"Ceva nu merge bine la Steaua, in galerie, din cauza ca nu mai este seful de galerie, Mustatza". Declaratie a lui Oli la Fanatik. Una dintre nenumaratele aberatii rostite de micul Napoleon al fotbalului romanesc.


Mustatza este de vina pentru prostul mers al lucurilor in Ghencea. Nu e de vina Gigi caruia i se nazare ca vrea sa "faci asta pantru ca asa am zis IO". Nu este de vina Radoi care dincolo de pumni in termopane si suturi in piepturile adversarilor nu mai joaca nimic. Nu este de vina MM care a facut o ruleta ruseasca a transferurilor la Steaua. Nu!
Nici Oli care se crede la matematicile de clasa a XI-a si face tot felul de combinari si permutari in asezarea echipei, tot felul de N luate cate K, doar, doar o iesi ceva. NU! Nu! NU!
Mustatzaaaaaaaa! Mustatza, tata, tu esti de vina pentru tot ce se intampla acum la Steaua. De ce nu te-oi fi cumintzit tu, sa nu fi intrat la mititica si sa asiguri o buna karma jucatorilor care fara de tine nu mai pot atinge nirvana fotbalistica? De ce Mustatzaaaaaaaaa?!

Tupeist, mistocar, jmenos (nush daca exista acest cuvant in limba romana. Dar si Oli a dat jos pantalonii jocului de fotbal spectaculos, de ce n-as face-o si eu, pe blogul meu, la adresa lui, pret de un cuvant?). Asa s-a prezentat antrenorul cu reputatie de McDrive (24/7) la emisiunea moderata de Ivanovici si Vochin. Nesimtit. Cu raspunsuri la toate intrebarile. Si demonstratii, si statistici, si discursuri. Ma rog, in mare parte scursuri...
Un Oli care pe la finalul emisiunii a ajuns sa-si critice, cu argumente, jucatorii. Pe Elton, de fapt. Ca n-a facut, ca n-a dres...ca de fapt "eu mi l-am l-a dorit, dar ca...e doar spectaculos. Dribleaza, asa e, aveam nevoie de el, dar doar dupa minutul 70. Cand e 2-0 pentru noi. Dar doi zero e un scor periculos, adversarii pot reveni, deci nu pot sa arunc la cos munca echipei de pana atunci. Si daca, numai daca, ar fi ca pana atunci noi sa nu inscriem sau echipa adversa sa ne puna probleme l-as baga". Zile Z, minute X. "Eh, pana la urma, ce realizari a avut Elton??" (intrebare pusa cu un ton incruntat). Cock-tail de ganduri ciunge si idei oarbe cu finalitate tautologico-antitetica.

"- What? Ce?? Que? Che?". Lasati-ma sa ma minunez in toate limbile pamantului din care mai rup o boaba. Pai ce faci tata, ai ajuns sa-ti critici jucatorul pe care spui ca ti l-ai dorit? Vreau sa vorbesc cu un designer sa inventeze inca un emoticon pentru fatza pe care am facut-o la auzul acestor cuvinte. Ar fi bun ca ar acoperi o gama larga de sentimente. Toate negative.

Nu in ultimul rand. Oli catre Vochin. "-Pai, n-ai dreptate", "-Pai, de ce?", "Pentru ca asa zic eu". Hmm...suna cunoscut? Ghiciti ce este in spatele stanei cu numarul 3.

Cea mai mare performantza a lui Oli!

Nu este vorba despre victorii, infranageri, puncte sau tururi parcurse in Europa. Este vorba despre un lucru simplu: darea de seama cand nu mai esti dorit, suportat, cand simpla ta prezentza devine motiv de disconfort. Olaroiu, cu performantzele lui extraordinare, cu tot, a "reusit" sa sparga bariera suportabilitaii pentru suporterii Stelei si opinia publica. Spui Olaroiu si nasti o grimasa pe fataza oricarui interlocutor caruia ii pui subiectul in discutie, fie ca este constestatar sau sustinator al maharajahului tacticii.


Olaroiu, nu ca profesionist, ca miserupist. Un profesionist n-ar fi suportat rusinea de a fi primul care a ucis cu zambetul pe buze si cu scuzele in buzunar un copil sanatos tun, Invincibilitatea Acasa cu Dinamo. Olaroiu, nu ca antrenor care nu lasa echipa la greu ci ca flagelator al suporterilor stelisti si al fotbalului de bun simt. Acest Olaroiu, a fost joi seara pe punctul de a realiza cea mai mare performantza din cariera sa de antrenor: ca el, profesionistul, care manaca, respira, doarme, dupa care viseaza, somnanbuleaza chiar fotbal, zi de zi, nopate de nopate, el, chiar el, nu mai este dorit de mai nimeni la Steaua.
A fost aproape de a intelege un lucru simplu. Ar fi putut sa plece de la echipa, pentru a-i usura pe toti cei care nu-l mai suporta (care sunt, nu majoritari, ci majoritar-covarsitori) si care l-au introdus in grijile lor zilnice, de parca Romania ar avea cel mai bun nivel de trai din Europa. Plecarea sa cat "offff..." de usurare pentru cei contra lui. Dar nu, el a trecut pe langa cea mai mare performantza a sa ca antrenor, cucerirea unei interjectii onomatopeico-resemnanta a opiniei publice... Intr-o vreme in care Steaua nu mai bate pe nimeni, Olaroiu ar fi putut sa-si invinga egoul puternic incarcat de reminescentze legate de performantzele de altadata.
Oli uita ca rezultatele sunt singura alibi credibil al antrenorilor, restul sunt povesti...

Pe farase diferite

Olaroiu si Razvan Lucescu. Foarte probabil nu-i vom mai vedea din vara la echipele la care antreneaza acum. Sunt pe pas de plecare. Unul mai repede decat altul. Oli mai repede decat Razvan. Ciudat lucru, insa. Daca ar fi sa comparam performantele celor doi, Olaroiu este clar peste Lucescu. Are un titlu, o Supercupa a Romaniei si o semifinala de Cupa UEFA. Razvan are in palmares un loc doi si o Cupa a Romaniei, plus, sa zicem, un sfert de Cupa UEFA, cea mai mare performantza pe plan european a clubului giulestean- mai mult un alint visiniu.
Mai mult, tot ca performantze raportate prin prisma intalnirilor directe Oli castiga iar. A trecut de Razvan in Cupa UEFA si i-a luat Supercupa.

Si totusi, senzatia este ca plecarea care lasa un gust amar este cea a antrenorului stelist. De ce? Pentru ca Lucescu pare ca moare luptand in timp ce lui Oli nu-i pasa. Pentru ca Lucescu a investit dincolo de cunostintzele tactice si mult suflet in Rapid, in timp ce Olaroiu pare ca dupa ce se termina meciul se termina si treaba lui cu Steaua, pana la primul antrenament. Pentru ca dupa fiecare meci Lucescu pleaca fie cu capul plecat, trist ca n-a reusit mai mult, fie evident -scuze ca folosesc expresia asta, dar alta nu-mi vine- patruns de realizarea echipei, in timp ce Oli face misto de jurnalisti: "Vezi sa nu cazi ca apoi zici ca te-au lovit cu lantul peste picioare" sau "Nu vin la conferintza ca ma astepata nevesta acasa".

Doi antrenori pleaca. Pe farase diferite.

Cotonogitorul fotbalului

Nu, nu este vorba de Tweety. El este un amarat de shuporter care tine o tortza in mana si crede ca duce lumea in spate, ca Atlas. Un student meritoriu la, TINETI-VA BINE!, Hyperion! (nush daca am scris corect, nu ma intereseaza, nu este pe harta invatzamantului de bun-simt din Romania). Un om care se indreapta catre largul vietzii bazandu-se pe propriile facultati..."particulare". In fine, un om care nu gaseste sa spuna alta minciuna mai buna decat ca a luat cainele sora-si la plimbare din Titan pana / prin Drumul Taberei si a uitat sa-i scoata lesa, e clar ca nu va deveni un bun avocat. Cel mult un bun aprod, nu de altceva, dar nu pare sa aiba mai mult creier decat oamenii pe care ii mistoceste atat de mult, jandarmii. Gata cu Tweety, sa-i dam inainte cu... Tweety. Tweety din peisajul tactico-fara- punctesc al fotbalului romanesc: Olaroiu.

"Incet! Va lovitzi singuri si pe urma ziceti ca v-a lovit cu lantzul pentru picioare" - Olaroiu, dupa meciul pierdut de Steaua la Bistritza.

Declaratie de antrenor de CL. "Care a facut cele mai mari performantze de la Revolutzie incoace, in fotbalul romanesc!", ca sa citam un alt personaj care "loveste" cu greutate (luati-o cum vreti) in fotbalul autohton. Cat tupeu sa ai sa faci o asemenea remarca, dupa ce te-a batut o echipa care a avut 30% posesie. Mai-mai ca n-a avut timp sa dea un gol. Si a dat doua!

El care a mutilat un joc si a amputat toate posibilele rezultate ale unei echipe care anul trecut mergea ceas. (Nu datorita lui, ci automatismelor imprimate de Zenga si Protasov). El care nu stie sa explice din punct de vedere tactic decat victoriile, nu si infrangerile - atunci echipa joaca, dar are ghinion. El care a dat cu lantzul tactic atat de tare pe tibia Stelei incat acesta, spre deosebire de cameraman, se pare ca nu va mai avea putrea sa se ridice si sa-si urmareasca adeversarii.

Oli va ramane in istoria Stelei. N-ar merita sa nu ramana. A luat bataie de la Dinamo, in Ghencea, dupa 18 ani, a terminat pe cele mai slabe locuri pe care a terminat Steaua in ultimii ani si a ratat o finala de Cupa Europeana!
Pentru cei care cred ca Oli a avut rezultate la Steaua: Nu este meritul sau ca s-a luat campionatul trecut. El a luat un retur de campionat. Anu' asta, cand a venit vorba sa faca si el un lucru cap-coada si-a dat masura talentului: a bagat Steaua in cavernele locurilor 4-5.

Inchei cu un silogism, ca am facut stiinte sociale: "Oli este pentru Steaua (si fotbal, in general) ceea ce este Tweety pentru cameraman". Si unul, si celalat se ocupa cu cotonogeala.

Antrenori sau pacalici?

Auzim tot timpul expresia: "Ba, asta a pacalit fotbalul". De cele mai multe ori ea se adreseaza jucatorilor. Radu Niculescu (si Claudiu, spun eu), Bilasco (si multi fotbalisti de la echipele mediocro-proaste din Romania), Lutu, Bardes (daca ati auzit de el), Vieri (da, da... a fost mare golgeter...impotriva Bresciei, lui Empoli sau Atalantei :)) ) si alti bufoni, mai mult sau mai putin ilustrii, pot fi numiti pacalici de clasa. Imi cer mii de scuze fata de cei pe care i-am omis dar ar fi marit considerabil spatiul pe care s-ar fi intins acest post.

Dar hai sa vedem cu sta treaba la antrenori. Precizare: vorbim despre antrenori care sunt inca in activitate si romani. Cine poate spune ca a pacalit fotbalul ca antrenor? Daca ar fi sa luam drept catalizator performanta, multi ar iesi din schema. In afara de Mircea Lucescu ne confruntam cu un vid de performantza la nivelul antrenorilor romani.



Oferta este totusi bogata. Avem castigatori ai campionatului autohton: Piturca, Andone, Rednic sau Cartu (care dupa ce a antrenat la Craiova n-a mai facut nimic). Avem Ratangii, de fapt RATANGIUL, The One, Olaroiu, pentru ca a luat juma' de campionat si a ratat in stil de mare antrenor o finala de cupa europena, posibil sa rateze si locul doi in acest sezon. Apoi Tinerele talente: Bursucul, Razvan Lucescu si Ioan Ovidiu Sabau. Nu, Oli nu poate intra aici, el nu este un tanar talent, este un anti-talent. Si Evergreen-ii, de care ne-am saturat, dar de care, parca nu mai scapam: Hizo, Carstea, Magiun, Sichitiu & co. Tin sa mentionez si Ne -antrenorii sau Cei Care Erau Pe Din-afara. Unii dintre ei, din fericire nu mai sunt in activitate. Altii insista. Persevereaza-de ce oare ?! :(( Lupescu, va aduceti aminte?, Multescu, ce scula! Ilie Dumitrescu - ce-a facut ca antrenor? sau Regele...Mda, Regele.
Sunt in dilema cu privire la: Cartzu, Bursucul, Razvan Lucescu, Grigoras si Lacatus.
Cartu s-a nascut talent si, se pare, va muri sperantza. A luat titlul cu Craiova si...cam atat. Merge de la o echipa la alta, scapa pe una de retrogradare, cu alta aproape ajunge intr-o cupa europeana si intre timp mai este si acuzat ca face blaturi. Toata lume spune ca este antrenor, dar n-a prea castigat nimic. A avut pe mana doua echipe bune, Rapidul si Poli Timisoara. A dat chics. Si timpul trece.
Bursucu' face treaba cu Sportul, ceva ceva face si la Wisla, dar intr-un campionat cu maxim trei echipe bune se claseaza pe doi si acum se pare ca va scapa cu Unirea Urziceni de la retrogradare. Aaaa, era sa uit Rapidul. Acolo Petrescu n-a pupat nici un rezultat ca lumea. Desi a pupat steagul...
Razvan Lucescu. Pare a fi un al doilea del Bosque. Pare un antrenor care pe langa faptul ca stie meserie, mai rupe si un pic de pedagogie. Se interpune intre patron si echipa - sa vedem cat va mai rezista in asemenea conditii de stres. Del Bosque, pentru ca pare genul de antrenor care poate face performanta la o singura echipa, Rapid. Sau mai bine spus, la echipe la care reuseste sa-si apropie jucatorii. Nu va sta o vesnicie la Rapid, asa ca avem timp sa aflam daca aceasta teorie se verifica. De partea sa ar avea ca avantaj ca nea Mirecea se pregateste de pensie, deci o sa aiba timp sa stea toata ziua la telefon cu el sa-i mai faca o schema, doua de joc.
Lacatus cum a fost ca jucator este si ca antrenor. Impulsiv, ambitios, pe alocuri salbatic. Cred ca Lacatus chiar pune biciul pe ei! La echipele mici mai merge, dar la echipele mari s-ar putea ca dupa doua tipete sa aiba parte numai de ne-cooperare din partea jucatorilor. Rrespectul ti-l castigi, nu ti-l ordoni. Oricum, pana acum e pe plus. Otelul, Brasovul si UTA, minus Intergaz. Trei la unu.
Grigoras cred ca este singurul antrenor care a obtinut rezultate peste tot pe unde a fost. Problema este ca a fost numai la echipe mici si fara pretentii. E de vazut la Steaua, Rapid , Dinamo sau chiar Poli, daca o sa mai fie, ce va face.

Dincolo de toate aceste remarce sat un singur lucru care poate contrazice sau confirma ceea ce am scris: REZULTATELE. O sa le vedem.

FrecztiOli

Nu va lasti pacalati! Rateuri, lipsa de idei, tactica zero barat si o plictiseala teribila de a juca fotbal-toate la stelisti. Plus disperarea de rigoare. Acestea au fost ingredientele celui mai spectaculos meci autohon din ultima vreme, pe care il ridica in slavi toti internautii avizi de a post-aparea pe bloguri si mail-uri.

Daca auziti, si ati auzit sigur, "Ce meci!", "Ce spectacol!", "Ce suspans!!" puteti sa le raspundeti cu o octava mai jos, fara nici un accent onomatopeic: "Care tactica?", "Ce greseli...", "Chiar? Ce meci?"

Banal. Punem in rama greseala nascatoare de scoruri fluviu. Steaua a jucat prost, a fost lipsita de idei si de aer. Numai frica a facut-o sa dea gol. Otelul si-a depasit conditia. De echipa, hai sa-i spunem, bunicica.

Oli se crede zmeu dupa un meci in care, probabil a folosit trei randuri de haine. La pauza, dupa 90 de minute si in pauza reprizelor din extra-time. Dupa razboi multi viteji se arata. De fapt, doi. Oli si MM. Hilar. Ce-au facut? Au batut, pardon, Steaua a batut, o echipa pe care trebuia s-o bata. Numai ca a facut-o greu si chinuit. Aplauze!

"Sunt puternic", spune el. Si "Nu sunt muritor de foame". Nu ca om. Ca antrenor insa, Oli a cam ucis orice conceptie de joc a Stelei. Ce defensiva a la Zenga!, ce ofensiva a la Protasov!, Oli, tata! Amalgam a la antrenor 24/7. O Steaua care trebuie bagata la perfuzii n-o tratezi cu FrectziOli.

8-7 cu Otelul dupa penalty-uri nu este un rezultat de simtit puternic si plecat cu capul sus. Este cel mult unul de rugat pentru ca sa-i fi luat ochii lu' Gigi si pastrat pe banca pana la meciurile cu Dinamo si Rapid sau de plecat cu coada intre picioare.

Oli este pentru Steaua ceea ce este un pansament cu nu-stiu-ce substantza pe care ti-l pune stomatologul pe masea sa-ti omoare nervul inainte sa ti-l scoata. O demonstreaza jocul de aseara. Durere, stres, nervi. Toate ar putea fi evitate printr-o intepatura de injectie. Gigi si suporterii il tot inteapa, dar organismul lui Oli este imun la astfel de seruri. Deocamdata.

No game, no gain

Pentru toti ultradefensivii, toti tacticienii care se aparau la 30 de metri de propria poarta...cu atacantii, pentru toti cei care s-au gandit ca daca vor aplica tactica Focu' la ei ii vor arde pe adversari: gata! se cam termina distractia.
Ati avut perioada de glorie in era paleozoica a fotbalului. Daca pana acum ii scoteau rezultatele, desi este de discutat si pe marginea acestora, in ultima vreme cine nu joaca total, nu mai castiga. Fotbalul nu se joaca pe jumatati de masura. Nu se puncteaza la impresia artistica, nici daca ai avut trei bare in 5 minute, nici daca te-ai bulucit in jumatatea ta si adversarul n-a putut sa traga un sut pe spatiul portii. Acum castiga cine joaca. De cele mai multe ori... Este vorba despre fotbalul eficacitatii , angajarii si, de ce nu?, al dedicarii totale.

Supra-fotbalistul. S-a dus vremea "maturatorilor", a mingicarilor, a lenesilor talentati. Desi fotbalul pare sa fie din ce in ce mai sofisticat, el se reduce la cateva coordonate constante: sa alergi-este dincolo de toate un sport fizic- dar sa alergi cu cap (nu ca Banel, ca o oaie capie)-si sa fi eficient. Fiecare faza ca ultima faza de joc. Pasa buna si nu dribbling-ul spectaculos, golul urat si nu calcaiul in bara. Acestea sunt constantele fotbalului actual.
Asistam la extinctia unor specii rare. Nu vom mai vedea Claudiu-Niculesti, Ionel-Luti sau Danutz-Lupi pe teren. Ii vom privi ca pe dinozauri: meteroitul numit fotbalul total le va fi luat suflul si le va fi ecranat "talentele". Fotbalistul modern nu va avea drept calitati viteza, forta sau tehnica. Va trebui sa aiba si viteza, si fortza, si tehnica, si cel mai important, disciplina tactica. Apropo, ati vazut ce picioare are Ronaldinhno? Sau cate goluri da Vieira? Fotbalistul uni-dimensional o sa dispara.

In ceea ce priveste echipele. Cele mai bune exemple din ultima vreme, in sprijinul acestei teorii: Steaua lui Oli, Milanul lui Ancelotti. Echipe bune, nu joaca, deci nu castiga. Ca sa nu mai vorbim de echipele care vin sa se bage cu fundul in poarta sau se arunca nebunste in atac. Rezultatele se vor vedea cel tarziu la finalul sezonului, cand nici unul dintre cei doi antrenori nu se vor regasi pe bancile celor doua formatii. Pentru ca plictiseala si lipsa de idei nu aduc puncte.

De ce n-a mers?

De ce sa fim pacalici? N-a mers pentru ca Steaua nu a mai jucat 4-3-3 si nu este echipa de 4-3-3. La 4-3-3 alergi mult. Si cu folos. Orice greseala este taxata. Steaua nu numai ca n-a alergat cu folos dar a facut si multe greseli. Cernea, Radoi, Ovidiu Petre, Stancu, Nicolita. O jumatate de echipa de comisari. Ghionea,Goian si Badea - mediocrii. Thereau, Bostina si Petre Marin-singurii care au miscat ceva.
N-a mers pentru ca Olaroiu n-a stiut cu sa-i puna in teren si n-a stiut cand sa schimbe. Radoi un soi de mijlocas dreapta. Cu atributii de constructie. Hilar. Vali Badea extrema stanga ("Pai daca a mers cu Valcea, sigur merge si cu Sevilla!" si-o fi zis Olaroiu). Ovidiu Petre se plimba pe teren si nu mai stie cum sa se fereasca se contacte (daca era Rednic il schimba de trei ori si-i desfacea si-l transfera pana la finalul meciului-nu neaparat un lucru bun), si Oli il schimba cu greu abia in repriza a doua. Nicolita alearga ca o oaie capie pe teren, da cu mingile in tribuna. Schimbarea vine, din nou, tarziu. Veti spune ca Oli este un bun pedagog, ca nu a vrut sa-i demoralizeze pe baieti. Daca era asa stia ce sa le spuna la pauza si sa-i faca sa fie caini in a doua repriza. N-a fost asa. Si in ca ceva. Aduceti-va aminte "pedagogia" pe care i-a predat-o lui Ovidiu Petre dupa meciul de la Iasi... N-a mers pentru ca s-a aplicat tactica "focu' la ei". Stiu, nu suna prea academic. Dar asta au facut stelistii. Au pasat elegant intre ei in propria jumatate si aruncau cu mingea in fatza. Pe Thereau. Ceea ce ma aduce la al patrulea punct, n-a mers pentru ca au fost previzibili.
Un-doi in propria jumatate, lansare pe Thereau, deviere in spate sau in lateral. Acesta a fost jocul Stelei. Nu trebuie sa fi mare antrenor ca sa-l citesti. Singurele faze de poarta, una periculoasa si alta decat faza au venit in urma unor actiuni individuale ale lui Bostina si Badea.
N-a mers pentru ca Steaua n-a stiut ce sa joace. In loc sa joace in viteza si pe jos, s-a jucat lent si pe sus.


In tarile civilizate, sau sa le spunem, "europene", ca tot e la moda, antrenorul o incaseaza dupa un astfel de joc. La noi se divagheaza, se dau explicatii cloroformiste. Ca una, ca alta.
Bai! Olaroiu a fost total pe langa! S-o fi uitand el la duzine de DVD-uri (scuzati eufonia) dar cred ca il ia somnul ca aia batranii in fata televizorului, pentru ca se vede ca nu pricepe nimic din fotbal. Ia pozitia ganditotului si intra intr-o coma tehnico-tactica profunda.
Apropo, cand a facut Olaroiu ultima schimbare care sa dea roade, intr-un meci cu miza? Imi aduc aminte de o "Bobina" care gaurea poarta Rapidului pe Lia Manoliu in final de meci, si in rest...blanc...

Reset Oli

Nici nu incepe bine meciul si Cernea se afoneaza. La sutul lui Alfaro. Era doar minutul doi. Oli este in picioare. De pe la doishpe noaptea, al zilei de miercuri. Se agita, gesticuleaza, se vascularizeaza. Ventilator la marginea terenului. Vine ratarea lui Kerjakov. Ce mai vaiet!, ce mai zbucium! Si intern si extern. Min. 15- Cernea iese aiurea pe o centrare, ii sta inima in piept, dar mainile parca sunt in transa, nu se mai opresc din gesticulat.
Steaua incepe si ea sa joace ceva-ceva, si dupa bara lui Bostina, da gol... Stelistii fac un mall al bucuriei in timp ce spaniolii incerca sa-i surpriinda pe o contra-faza zilei! (multumesc Andrei) Stelistii se bucura ca au marcat, spaniolii se bucura ca stelistii se bucura si pot pleca pe contra. Arbitrul, batzos. Enervant de corect. Arata cu mana spre mijlocul terenului, dar nu in semn de gol validat ci de lovitura libera indirecta pentru Sevilla. Foc si para! Si Oli, si Meme!! Plus jucatorii si suporterii, minus arbitul si galeria Sevilliei.
Vine minutul 41. Cernea, dupa o incercare pasar-ras-lungiana se trezeste in afara careului de 16 metri si e lovitur libera pentru iberici. Sut Dani Alves (ce jcator!) mingea intra printr-un zid care s-a speriat ca de o ghiulea, Radoi inceraca s-o degajeze dar Poulsen o baga cu sete in atze.
Oli...se linisteste. Se reseteaza. Si ia pozitia. Care? Cum care? Ce pe care o ia mereu cand se impasuieste. Pozitia Lyon, Real, MIDDLESBROUGH!! Ati vazut-o si, daca nu-i i-a sarit de tot mustarul lui Gigi, o s-o mai vedeti pana la finalul sezonului. Arta! Pura arta!! Ganditorul de la Hamangia!

Am acasa un calculator vechi de 10 ani. Zgomotul pe care il face cand se blocheaza si nu mai vrea sa meraga decat daca-i dau un pumn sau il scot din priza i s-ar potrivi de minune tehnicianului twenty-4-seven. Nu putem sa tabaram cu pumnii pe Olaroiu, dar ce i-ar prii o scoatere din priza.

4-3-3 ofensiv. 4-3-3 castigator?

Dica, out! Visul lui Gigi se implineste. O Steaua mai ofensiva? Poate. O Steaua mai buna? Poate...poate nu. Oli re-gandeste tactica. Dar 4-3-3-ul pe care il propune unul care sa se potriveasca calitatilorStelei?

Sa luam ca etalon doua echipe bune ale Europei, pentru sistemul propus de Oli. Una care a jucat acest sistem, Chelsea, si a facut-o foarte bine, alta care o face acum, Inter. Punctual. Ambele echipe au: 1. jucatori puternici pe axul central, 2. jucatori rapizi pe margini, 3. jucatori care fac tranzitia atac-aparare indifernt de postul pe care joaca.


Cum se aplica toate aceste conditii necesare, dar nu suficiente, la Steaua?

1. Steaua are jucatori puternici in centru. Dar doar in centrul apararii. Paraschiv nu este nici pe departe puternic, iar Radoi pare sa-si fi pierdut din vana. In fata, in cazul in care ar juca 4-3-3, Olaroiu nu pare a fi dispus sa joace cu Iacob si Thereau in acelas timp (modelul Inter, cu Ibrahimovici si Adriano/Crespo-toti jucatori puternici, flancati de un jolly-joker, Stanckovic).

Variante: Trio-ul Thereau-Iacob-Badea pare a fi puternic doar in plan fizic. Probabil ar da roade numai impotriva echipelor mici. Foarte mici. Pentru ca, pe langa cei doi "uriasi" ar fi nevoie de un volante care sa graviteze in jurul lor. Badea n-ar pute face acest lucru. Este un jucator de viteza, cu tehnica in regim de viteza, dar care nu poate juca rolul unui "jolly-joker".
Ceea ce ne propune Olaroiu este un atac Thereau/Iacob-Badea-Nicolita/Bostina. Cu o formatie asemanatoare (adica doua varfuri impinse plus unul retras) cu Dica, Badea si Thereau in atac Steaua a pierdut la Galati, in fata unei echipe care in acea perioada a reusit sa ia 12 goluri in 3 meciuri!

2. Steaua are jucatori rapizi pe margini. Nesu, Petre Marin, Bostina (daca va juca), Banel (iesit din forma), Badea (in cazul in care Olaroiu l-ar juca pe extrema). In acest sistem extremele (Banel Bostina, Badea) au un rol foarte important in faza ofensiva, dar si in cea defensiva. De la ei vin centrarile, de la ei vin golurile, de la ei porneste pressingul. Pai, haideti sa vedem. Banel corespunde profilului. Pentru Badea ar fi ceva nou sa joace pe acest post. Dar Bostina? Va intreb atat: cand l-ati vazut ultima oara pe galatean sa faca pressing?
3. Steaua are doar cativa jucatori care sa faca foarte bine acesta tranzitie. Mai bine spus unul. Este vorba de Nicolita. Il tin plamanii. La acest capitol o importanta foarte mare o au cei de la mijlocul terenului, dar si oamenii care joaca pe flancuri. Sa luam pe Chelsea ca exemplu. Anul trecut, cand inca mai juca 4-3-3 in fata langa Drogba mai erau Robben si Cole, sau Wright-Phillips. Top of mind cand spui aceste nume? Viteza, tehnica, tehnica in regim de viteza-Steaua nu are nici un jucator de acest profil (daca l-am scoate din ecuatie pe Bostina care nu mai este un jucator de baza in Ghencea).
Apoi, toti acesti trei jucatori stiu cum arata si propria jumatate de teren. Face-ti un exercitiu de imaginantie: Robben la 20 de metri de propria poarta. Il vedem. E palpabil parca. Dar Bostina?, sau Cristocea?, sau Badea? Ne-ar trebui o imaginatie destul de buna.

Merge sau nu merge?
Greu la deal in acest sistem. Mai mult efort fizic, mai multa munca, viteza mai mare, verticalizare mai pronuntata. Steaua este o echipa a carei medie de inaltime a crescut. Are jucatori cu certe calitati fizice.
Apoi, cand spui Radoi, Paraschiv, Petre Marin, Goian, Nicolita, spui oameni care baga piciorul, pun osul la bataie, deci pe care nu-i sperie perspectiva unui joc tare, fizic.
Viteza este una dintre calitatile Stelei, iar verticallizarea unul dintre principiile lui Oli. Cock-tail-ul tehnico-tactic pare a se preta unui astfel de sistem, dar exista si cateva minusuri destul de evidente, pe care le-am evidentiat mai sus. Plus ca trecerea de la un sistem la altul nu se face foarte usor. Sa nu uitam ca Olaroiu a mai incercat variante si in timpul campionatului. Unele au mers, altele nu.

Este foarte probabil ca Steaua sa devina o echipa mai ofensiva (nu pentru ca nu mai e Dica, ci pentru ca ros-albastrii vor juca cu cel putin trei oameni de atac), dar va fi ea o echipa mai buna? Obiectivul acestui sezon este locul doi. Si se cere atins! Olaroiu trebuie sa gaseasca mutarea castigatoare. Pentru ca este greu de crezut ca cineva de la Steaua (de la patron la suporter) ii va tolera un eventual esec de dragul unui joc ofensiv.

Ole!g

Ofensiv. Consecvent. Consistent. El era...Antrenorul. Antrenorul lui 2007. In 2005. El era cel de care avea nevoie Steaua actuala, si cu care Steaua nu ar fi ajuns in situatia actuala.
Zilele trecute Andrei Vochin scria in Gazeta depre cele 5 tendinte ale fotbalului mare din 2007. Haideti sa la mai parcurgem o data. Si sa ne aducem aminte...

1. Pefectionarea tranzitiei. Adica, pe foarte scurt, ai pierdut mingea, gandeste defensiv. Ai luat-o, cum faci, nu s-o tii, ci s-o bagi in atze. Sa ne aducem aminte: dupa primele meciuri in care fotbalistii s-au obisnuit cu Protasov, si Protasov s-a familiarizat cu lotul, Steaua devenise o echipa-evantai. Pe contra-atac se desfacea cu o viteza uimitoare. In faza de aparare se replia cat se poate de repede. Dar nu oricum. Cu pressing. Protasov a reusit in trei luni sa faca ceea ce altii nu reusesc in ani. Sa creeze automatisme. Care au dat rezulate.

2. Renuntarea la un mijlocas defensiv. Protasov n-a facut acest lucru pentru ca n-avea cu cine sa joace pe acel post (mijlocas la creatie). A facut altceva in schimb. L-a urcat pe Radoi, in fatza lui Paraschiv. I-a dat libertate ofensiva si sarcini defensive (pe care oricum Radoi le avea in sange). Sa ne aducem aminte: Radoi ajungea tot mai des in situatii de finalizare de la 20-30 de metri de poarta si a marcat destul de multe goluri (mai ales in cupa UEFA).

3. Tehnica si viteza. DA! Atat. DA! Asta era jocul Stelei. "Vitezistii" si "Sevilla 86'" au fost cateva din titlurile inspirate de jocul Stelei. Viteza: Banel, Bostina, Ogararu, Nesu, Petre Marin. Tehnica: Dica, Bostina, Ogararu, o sa radeti (Victoras Iacob), dar amintiti-va ce devieri avea cu el!

4. Jocul pe aripi. Spun doar atat. Banel si Bostina erau doi dintre cei mai buni jucatori ai Stelei la acea vreme. In plus, Ogararu venea tot mai des in ofensiva. Nici Petre Marin nu era mai zgarcit. Precum spuneam, Protasov a dat nastere la Steaua, unor automatisme. Jocul Stelei devenise obositor de precis si placut. Se stia: doi stalpi de fier in centrul apararii (Goian&Ghionea), doi fundasi laterali care arau partile lor de teren (Ogararu si Petre Marin), doi taietori de lemne la centru, unul furniocutza(Paraschiv) , altul care urca destul de des in ofensiva (Radoi), doua motorete pe mergine care bombardau careul cu centrari (Banel si Bostina) si doi atacanti care faceau ce faceau si o bagau in poarta (Iacob si Dica). Banal. Eficient. Spectaculos. Si inca ceva. A facut o echipa pe care o stia orice suporter al Stelei cat de cat mai avizat. Erau cam aceiasi jucatori tot timpul in primul 11.

Divagatie: Norocul sau: nu a avut parte de accdentari grave in lot. Ghinionul: Ca nu a avut o banca de rezerva care sa se ridice la nivelul titularilor. Steaua pierdea din viteza, creativitate si eficacitate in partea a doua a jocului pe fondul schimbarilor. Cele trei eterne schimbari: Oprita cu Banel/Bostina, Lovin cu Paraschiv si Petre Marin cu Nesu.

5.Exploatarea fazelor fixe. Goian &Victoras Iacob. Va aduceti aminte? Cam ei marcau din faze fixe. Constant. Secondati de Dica.


Pacatele lui Protasov. A pierdut meciuri importante. Pe mana sa. Supercupa cu Dinamo, dupa un meci foarte bun al Stelei, in care ucraineanul s-a grabit sa faca toate schimbarile mai devreme si a platit pentru acest lucru. In Cupa Romaniei in fatza celei de-a doua echipe a Rapidului (care, ulterior, a retrogradat din Divizia B!). Dar cel mai important, a pierdut calificarea in grupele Champions League. Jucand cu Nesu mijlocas stanga! si cu Bostina extrema dreapta!! Asta da imaginatie! DAR...nu l-a avut la dispozitie pe Dica. Dica-cel mai bun jucator al lui 2006, cel mai bun marcator al Stelei, cel mai versatil jucator al ros-albastrilor, probabil singurul caruia nu trebuie sa-i dai prea multe indicatii tactice pentru ca stie singur ce trebuie sa faca in teren fara sa fie constrans de sarcini si limite. Toate acestea coroborate cu faptul ca Protasov n-a avut prea mult timp la dispozitie pentru a cunoaste echipa = pierderea calificarii.

Ce a ramas?
Parcursul din Cupa UEFA. Jocul ofensiv. Automatismele. Viteza. Tehnica. Pressingul. Spectacolul.

Ce n-a ramas?
Calificarea in Champions League. Un parcurs bun in Cupa. O Supercupa.

La final tragem linie. Plusuri si minusuri, bune si rele, reusite si esecuri. Matematica fotbalului nu e chiar asa simpla. Protasov are fani si constestatari. Dar, peste subiectivitati raman cele 5 tendinte. Din care Protasov a aplicat 4 si jumatate.

Blocaj la antrenor

Interesanta, foarte adevarata si chiar evidenta observatia facuta de Catalin Tolontan despre Olaroiu: "In momentele cheie ale unui meci se blocheaza". Atunci cand da de greu. Atunci cand nu-i iese pasentza. Atunci cand unii jucatori clacheaza. Atunci el ar trebui sa vina cu solutia. Cu sclipirea. Reactia lui? Ridicatul din umeri, non-reactia, aruncatul cu privirea, statul rezemat de banca. Privirea in gol. Contemplarea meciului-cateodata iti da impresia ca este suporter descumpanit.
Oli are o problema de care, pana acum ceva timp, nu era constient. Clacheaza atunci cand ar trebui sa dea cu fotbalu' de pamant. Admira atunci cand ar trebui sa faca. Sta cand ar trebui sa strige. Pe scurt se blocheaza. In momentele cheie.



De este atat de importata acesta afirmatie? Pentru ca trebuia facuta. Pantru ca Olaroiu trebuia sa stie. Pentru ca tactica lui este desprinsa din povestea Hainele imparatului. Toata lumea vede ca este "despuiata", dar se preface ca nu vede. Asta ar insemna ca antrenorul 24/7 are probleme in punctul sau forte, tactica. Contradictie? Daca acest silogism este, insa, valid, atunci Oli ar putea fi o solutie ne-valida pentru proiectul Steaua.

Contrariul sau, Rednic
Nu aceeasi problema o are Rednic: Minutul 30. Nu merge Tames?- Out! Alt meci. Doua minute inainte de pauza. Acelasi Tames scartaie? E de schimbat? Poate il demoralizeaza...Deloc. Tames este chemat pe banca sa-si limpezeasca gandurile. Si tot asa...
E bine? E rau? Face ceva. Actioneaza. Schimba.

Meci important, Oli statuie
Pai cam in tot ce nu i-a iesit Stelei in acest an. Otelul, Ceahlaul, Pandurii, Lyon, Real , Dynamo Kiev...Oli a fost mai mult spectator decat antrenor. I-a fost frica de campionii din Champions, credea ca victoria o sa vina de la sine cu "descultii" din Liga I. A dat-o-n bara de fiecare data. In bara, pe langa bara, in tribune...pana a ajuns la 11 puncte de Dinamo si la un pas de a rata Cupa UEFA. Asta chiar ar fi fost o chestie care l-ar lasa masca.

Goluri si...goluri

Dinamo nu este echipa care crede ca este. Nu este nu numai o echipa-gol (pentru ca are cel mai bun atac din Liga I) , dar si o echipa cu multe goluri. In aparare.

Sublima in atac, varza in aparare. Care stie sa exercite presiune pe adversar, dar care se pierde la cel mai mic milinewton de fortza care se exercita asupra sa. S-a intamplat cu Besiktas si cu CFR Cluj. Se va mai intampla pana la finalul sezonului. Cand este supusa presiunii Dinamo se sufoca sub propria aglomerare. Provenita din...ne-tactica lui Rednic.

Dianamoforia

Remarcabila echipa, Dinamo. No tactics, best results (scuzati-ma dar mi se pare ca engleza exprima mai bine ceea ce vreau sa spun decat dulcele grai romanesc). Dinamo joaca fotbal, totusi. Pentru ca, daca n-ar juca nu s-ar mai povresti despre ea. Despre ea cu cel mai bun atac! Despre ea pe primul loc!!
Insa nu joaca din tactica.Le-au iesit cateva meciuri (destul de multe, deci au depasit faza de accident) si acum joaca din avant. Avant care a creat o stare de spirit. O DINAMOFORIE. Un combustibil care alimenteaza jocul "cainilor". Dinamo joaca pentru ca nu stie ce joaca. Nu stie ca nu joaca. Dar...joaca, si, cel mai important...castiga. Meci dupa meci.



Plesneala

Rezultatele lui Dinamo sunt umflate. De jocul slab. De acele decalaratii de preamarire ale lui Rednic si ale actionarilor. De increderea oarba pe care o au in ei insisi jucatorii. Si se vor umfla, se vor umfla, pana vor plesni. Cum ? Cand? La prima serie de rezultate negative legate (sa fim seriosi, Cupa chiar nu s-a pus). In momentul in care dinamovistii vor constientiza ca au avut noroc cu: Steaua, Bistrita, Basiktas, chiar si la Cluj!...atunci nu va mai merge din jocul lor





Invidiosiiii!!

Ce-am vrut sa spun? Ca Dinamo are mai mai mult decat poate. Si totusi...ma uit inapoi cu cateva randuri, si vad: Dianmo, Dinamo, Dinamo....de sase ori (plus inca doua mentionari in sintagma Dianmoforia). Si ma intreb: Ce a facut sa merite aceste repetitii obsesive care-mi uratesc textul din punct de vedere estetic? A castigat! Paishpe' din cin'shpe. Ce simplu! Am fost eu rau...

Efect de bumerang

A venit! Trebuia sa vina. Era inevitabil. Li s-a intamplat unor echipe UN PIC mai mari. Manchester, Arsenal, Juventus, Lyon. Sa piarda dupa o serie foarte lunga de meciuri fara infrangere. Era chiar previzibil, dupa meciul cu Besiktas. Dupa jocul pe care Dinamo a uitat sa-l etaleze impotriva turcilor, mai bine spus. Da, este vorba de prima infrangere a "cainilor". Nu este o tragedie. Dar nici bine nu este.

Medicamentul Rednic

Masurile radicale ale lui Rednic au tinut ca pansament pana in etapa a 14-a. Si s-au grefat destul de bine pe organismul viu, extrem de vascularizat chiar, de multe ori bolnav, care este Dinamo. ( "Trabajadorul" Esteban Vigo s-ar inchina la Dumnezeu sa fi prins un minut in Liga I, cu orice rezultat, dar 13 etape cu 13 victorii!). Pentru ca, la lucruri extreme, masuri extreme! Nu? Exact tactica lui Rednic: Impasibiliate la urletele lui Ganea care este nemultumit ca Borcea il sapa, amenzi cand vreunul iese din schema pe care a gandit-o Puriul si schimbarile, Doamne, ce schimbari!!!...ca la un Football Manager - cand un jucator nu merge il scoti in minmutul 30, pentru ca, nu-i asa? acolo moralul nu poate fi masurat in cifre. Toate astea au tinut pana acum. Pentru ca si rezultatele l-au tinut pe Rednic.

De un fir de ata

Dar toate acestea s-ar putea intoarce foart usor impotriva sa. Pentru ca infaibilitatea, perfectiunea, imaculabiliatatea lui Rednic s-au terminat la Cluj.
Dinamovistii au intrat printre muritori. Printre mioriticii din Liga I. Printre cei care centreaza in peluze, dau pe langa minge, fac egaluri sau iau bataie. Si de acum inainte Rednic va avea nevoie de tot arsenalul, nu numai al unui antrenor dar si al unui pedagog, pentru a mai obtine victorii. Or prin ceea ce a facut pana acum la Dinamo, numai pedagog a aratat ca nu este.
Dinamo a luat bataie, Dinamo trebuie sa-si revina. Si pentru acest lucru, seful haitei, adica Puriul, va avea nevoie si de cei pe care i-a amendat pentru a-si intari autoritatea, si de cei pe care ii schimba inainte de pauza sau prin minutul 30, si de cei pe care pe care ii tine pe banca de dragul sistemului rotatiei atunci cand acestia vor sa joace, pentru ca in contract au clauze care le conditioneaza salariile de numarul de minute jucate pentru Dinamo. Atunci Rednic isi va fi dorit sa fi fost mai pedagog decat antrenor.