Cea mai mare performantza a lui Oli!

Nu este vorba despre victorii, infranageri, puncte sau tururi parcurse in Europa. Este vorba despre un lucru simplu: darea de seama cand nu mai esti dorit, suportat, cand simpla ta prezentza devine motiv de disconfort. Olaroiu, cu performantzele lui extraordinare, cu tot, a "reusit" sa sparga bariera suportabilitaii pentru suporterii Stelei si opinia publica. Spui Olaroiu si nasti o grimasa pe fataza oricarui interlocutor caruia ii pui subiectul in discutie, fie ca este constestatar sau sustinator al maharajahului tacticii.


Olaroiu, nu ca profesionist, ca miserupist. Un profesionist n-ar fi suportat rusinea de a fi primul care a ucis cu zambetul pe buze si cu scuzele in buzunar un copil sanatos tun, Invincibilitatea Acasa cu Dinamo. Olaroiu, nu ca antrenor care nu lasa echipa la greu ci ca flagelator al suporterilor stelisti si al fotbalului de bun simt. Acest Olaroiu, a fost joi seara pe punctul de a realiza cea mai mare performantza din cariera sa de antrenor: ca el, profesionistul, care manaca, respira, doarme, dupa care viseaza, somnanbuleaza chiar fotbal, zi de zi, nopate de nopate, el, chiar el, nu mai este dorit de mai nimeni la Steaua.
A fost aproape de a intelege un lucru simplu. Ar fi putut sa plece de la echipa, pentru a-i usura pe toti cei care nu-l mai suporta (care sunt, nu majoritari, ci majoritar-covarsitori) si care l-au introdus in grijile lor zilnice, de parca Romania ar avea cel mai bun nivel de trai din Europa. Plecarea sa cat "offff..." de usurare pentru cei contra lui. Dar nu, el a trecut pe langa cea mai mare performantza a sa ca antrenor, cucerirea unei interjectii onomatopeico-resemnanta a opiniei publice... Intr-o vreme in care Steaua nu mai bate pe nimeni, Olaroiu ar fi putut sa-si invinga egoul puternic incarcat de reminescentze legate de performantzele de altadata.
Oli uita ca rezultatele sunt singura alibi credibil al antrenorilor, restul sunt povesti...