Cea mai mare performantza a lui Oli!

Nu este vorba despre victorii, infranageri, puncte sau tururi parcurse in Europa. Este vorba despre un lucru simplu: darea de seama cand nu mai esti dorit, suportat, cand simpla ta prezentza devine motiv de disconfort. Olaroiu, cu performantzele lui extraordinare, cu tot, a "reusit" sa sparga bariera suportabilitaii pentru suporterii Stelei si opinia publica. Spui Olaroiu si nasti o grimasa pe fataza oricarui interlocutor caruia ii pui subiectul in discutie, fie ca este constestatar sau sustinator al maharajahului tacticii.


Olaroiu, nu ca profesionist, ca miserupist. Un profesionist n-ar fi suportat rusinea de a fi primul care a ucis cu zambetul pe buze si cu scuzele in buzunar un copil sanatos tun, Invincibilitatea Acasa cu Dinamo. Olaroiu, nu ca antrenor care nu lasa echipa la greu ci ca flagelator al suporterilor stelisti si al fotbalului de bun simt. Acest Olaroiu, a fost joi seara pe punctul de a realiza cea mai mare performantza din cariera sa de antrenor: ca el, profesionistul, care manaca, respira, doarme, dupa care viseaza, somnanbuleaza chiar fotbal, zi de zi, nopate de nopate, el, chiar el, nu mai este dorit de mai nimeni la Steaua.
A fost aproape de a intelege un lucru simplu. Ar fi putut sa plece de la echipa, pentru a-i usura pe toti cei care nu-l mai suporta (care sunt, nu majoritari, ci majoritar-covarsitori) si care l-au introdus in grijile lor zilnice, de parca Romania ar avea cel mai bun nivel de trai din Europa. Plecarea sa cat "offff..." de usurare pentru cei contra lui. Dar nu, el a trecut pe langa cea mai mare performantza a sa ca antrenor, cucerirea unei interjectii onomatopeico-resemnanta a opiniei publice... Intr-o vreme in care Steaua nu mai bate pe nimeni, Olaroiu ar fi putut sa-si invinga egoul puternic incarcat de reminescentze legate de performantzele de altadata.
Oli uita ca rezultatele sunt singura alibi credibil al antrenorilor, restul sunt povesti...

Pe farase diferite

Olaroiu si Razvan Lucescu. Foarte probabil nu-i vom mai vedea din vara la echipele la care antreneaza acum. Sunt pe pas de plecare. Unul mai repede decat altul. Oli mai repede decat Razvan. Ciudat lucru, insa. Daca ar fi sa comparam performantele celor doi, Olaroiu este clar peste Lucescu. Are un titlu, o Supercupa a Romaniei si o semifinala de Cupa UEFA. Razvan are in palmares un loc doi si o Cupa a Romaniei, plus, sa zicem, un sfert de Cupa UEFA, cea mai mare performantza pe plan european a clubului giulestean- mai mult un alint visiniu.
Mai mult, tot ca performantze raportate prin prisma intalnirilor directe Oli castiga iar. A trecut de Razvan in Cupa UEFA si i-a luat Supercupa.

Si totusi, senzatia este ca plecarea care lasa un gust amar este cea a antrenorului stelist. De ce? Pentru ca Lucescu pare ca moare luptand in timp ce lui Oli nu-i pasa. Pentru ca Lucescu a investit dincolo de cunostintzele tactice si mult suflet in Rapid, in timp ce Olaroiu pare ca dupa ce se termina meciul se termina si treaba lui cu Steaua, pana la primul antrenament. Pentru ca dupa fiecare meci Lucescu pleaca fie cu capul plecat, trist ca n-a reusit mai mult, fie evident -scuze ca folosesc expresia asta, dar alta nu-mi vine- patruns de realizarea echipei, in timp ce Oli face misto de jurnalisti: "Vezi sa nu cazi ca apoi zici ca te-au lovit cu lantul peste picioare" sau "Nu vin la conferintza ca ma astepata nevesta acasa".

Doi antrenori pleaca. Pe farase diferite.

Cotonogitorul fotbalului

Nu, nu este vorba de Tweety. El este un amarat de shuporter care tine o tortza in mana si crede ca duce lumea in spate, ca Atlas. Un student meritoriu la, TINETI-VA BINE!, Hyperion! (nush daca am scris corect, nu ma intereseaza, nu este pe harta invatzamantului de bun-simt din Romania). Un om care se indreapta catre largul vietzii bazandu-se pe propriile facultati..."particulare". In fine, un om care nu gaseste sa spuna alta minciuna mai buna decat ca a luat cainele sora-si la plimbare din Titan pana / prin Drumul Taberei si a uitat sa-i scoata lesa, e clar ca nu va deveni un bun avocat. Cel mult un bun aprod, nu de altceva, dar nu pare sa aiba mai mult creier decat oamenii pe care ii mistoceste atat de mult, jandarmii. Gata cu Tweety, sa-i dam inainte cu... Tweety. Tweety din peisajul tactico-fara- punctesc al fotbalului romanesc: Olaroiu.

"Incet! Va lovitzi singuri si pe urma ziceti ca v-a lovit cu lantzul pentru picioare" - Olaroiu, dupa meciul pierdut de Steaua la Bistritza.

Declaratie de antrenor de CL. "Care a facut cele mai mari performantze de la Revolutzie incoace, in fotbalul romanesc!", ca sa citam un alt personaj care "loveste" cu greutate (luati-o cum vreti) in fotbalul autohton. Cat tupeu sa ai sa faci o asemenea remarca, dupa ce te-a batut o echipa care a avut 30% posesie. Mai-mai ca n-a avut timp sa dea un gol. Si a dat doua!

El care a mutilat un joc si a amputat toate posibilele rezultate ale unei echipe care anul trecut mergea ceas. (Nu datorita lui, ci automatismelor imprimate de Zenga si Protasov). El care nu stie sa explice din punct de vedere tactic decat victoriile, nu si infrangerile - atunci echipa joaca, dar are ghinion. El care a dat cu lantzul tactic atat de tare pe tibia Stelei incat acesta, spre deosebire de cameraman, se pare ca nu va mai avea putrea sa se ridice si sa-si urmareasca adeversarii.

Oli va ramane in istoria Stelei. N-ar merita sa nu ramana. A luat bataie de la Dinamo, in Ghencea, dupa 18 ani, a terminat pe cele mai slabe locuri pe care a terminat Steaua in ultimii ani si a ratat o finala de Cupa Europeana!
Pentru cei care cred ca Oli a avut rezultate la Steaua: Nu este meritul sau ca s-a luat campionatul trecut. El a luat un retur de campionat. Anu' asta, cand a venit vorba sa faca si el un lucru cap-coada si-a dat masura talentului: a bagat Steaua in cavernele locurilor 4-5.

Inchei cu un silogism, ca am facut stiinte sociale: "Oli este pentru Steaua (si fotbal, in general) ceea ce este Tweety pentru cameraman". Si unul, si celalat se ocupa cu cotonogeala.

Tweety goes Ultras

"Ai think ai saw a cameraman! I diiiiid, I diiid si a cameraman!!!!" Tweety. Creier cat o grauntza! Intr-o engleza aproximativa si cat se poate de fonetica. Pentru ca, probabil, asa o stie. Daca o stie...


Ei, oamenii cu facultati, realizati, ne-frustrati, care simt si care sunt simtiti. EI, NUMAI EI, pentru ca... doar despre ei e vorba. Despre spirit si spiritism. Despre cei care "dau sportului culoare". (Paranteza: Am mai spus, senzationala coregrafia de sambata seara). Si cam atat. In rest, bataie, batatie, bataie...bataie! In afara stadionului, pe stadion - in peluze si tribuna I. Si bataie de joc.

Acum discursul unui ultras care traieste fenomenul: "Voi frustrati, noi realizati! Voi monotoni, noi vascularizati in trairile noastre. Noi suntem aliveee! Da, avem educatie, o slujba buna si ne manifestam cum simtim". Alta paranteza: Curand, daca o sa le pice vreun Nietzsche in mana or sa spuna ca ei au refulari traspuse in acte de cultura. Ca ei nu au o morala de sclavi si ca nu sunt supusi normelor morale, care sunt menite sa infranaze libera exprimare a fiintei umane. Bine ca sunt de toate, numai filosofi nu :) Bine ca nu le-a picat vreodata o carte in mana, in afara de cartile de joc. Bine ca operele lor favorite sunt "Macao" sau "Wist".

Acum discursul unui om frustrat, care nu intelege, care nu traieste: "Pai, taica, tu asta prea-liberalul in gandire, liber in comportamnet, care da frau liber simtamnatului ce izvoraste din profunzimea hard-core-ului sau vascularizat de setimente si trairi care te fac sa simti ca existi, cand ai fost filmat si te-ai autosesizat sa dai cu barda la vederea unei cutii care da imagini, tu cel care esti, pentru ca altfel polii magnetici s-ar schimba, TU, ACELA, cat de liber esti?"

Acum, pe caz particular - Tweety. Ai vazut un cameraman si i-ai dat una peste gioale. Atata ai putut, nu-ti cerem mai mult... Fara valoare nici in lumea noastra, a celor care nu se bat cu cameramanii, nici a lor, a ultrasilor care se bat parte in parte, intre ei, aranjat. Ti se potriveste porecla. Dar porecla nu se potriveste gesturilor. Si gesturile nu se potrivesc titulaturii de Ultras, care, NOTA BENE, NU SUNT HULIGANI! - voi ati spus-o, eu, ce sa fac, va cred. Un perepetuum mobile in care tu stai pe loc. Misca-te! Iesi din colivie! Pasare cu mintea cat o boaba de grau...

La final. Repet, cea mai frumoasa coregrafie pe care am trait-o de cand ma duc la fotbal - dupa cea de la derby-ul cu Dinamo de acum un an, aia cu "Mori Javra!", dinamovistii trebuie s-o tina minte - dar ce inseamna asta?
Am vazut niste bannere la un meci, dupa ce au inceput sa se ia masuri impotriva galeriilor, ceva in genul "va plac coregrafiile de pe stadion, dar ne faceti huligani", ma rog, mai ritmata, you get the picture. Pe sistemul asta inseamna ca o tortza tinuta in mana iti da dreptul sa dai un pumn in gura? Ca un cartonas alb iti da dreptul sa invinetesti ochiul celui de langa tine?

PS: De multe ori am tinu cu Silvestre in desenele animate. E valabil si pentru Tom si Jerry.

Majorat ratat

Rivalitatea nu se masoara in bucuria data de victoria ta asupra adversarilor, ci in frutsrarea pe care ti-o provoaca bucuria lor atunci cand te inving pe tine.



18 ani fara victorie in Ghencea pentru Dinamo, cat o vesnicie de invincibilitate pentu Steaua. 18 ani cat un "n-au cum sa ne bata pentru ca... (fara nici un argument) n-au cum!". 18 ani care s-au dus asa, cat un sut-si-gol. Mai simplu decat o arogantza a lui Gigi, o strambataura a lui MM sau o tactica data peste cap de Oli. Steaua ca o prada. Pentru Dinamo. Si mai ales pentru propria mentalitate.

Umiliti

Un', doi, trei, patru! Patru la zero trebuia sa fie la pauza pentru Dinamo. Nu cuantific ocaziile de gol, ci glourle. Valabile! Ce era ros-albastru i-a stat ou-n gat. Ce ocazie a lui Paraschiv?, ce surogat de sut al lui Lovin?, eficientza, tata! D-aia care doare. Trei goluri in 33 de minute. Eficientza dureroasa. Usturatoare!

Trei jucatori morti,
un antrenor in coma

Lovin, Bostina si Baciu. Steaua a jucat in sapte. Pe ultimul, voia nu voia, Oli trebuia sa-l bage, dar pe primii i-a pus in teren ca sa aiba cine sta in ghete. Oli a trimis in teren o echipa care n-ar fi facut fatza nici la Football Manager (din orice an). De la "Umiliti-i" al lui MM la sutul lui Lovin din min.45 e diferntza ca de la foarfeca lui Danciulescu la figura desfigurta a lui Thereau (el, de bine de rau, a alergat, chiar si intr-un picior).
Dupa pauza, Olaroiu i-a bagat in teren pe Ochirosii si Cristocea ca o miscare disperata. Era evident ca Steaua nu mai avea ce pierde, mandria disparuse de mult...

Dinamo a batut Steaua

Si la propiru si la figurat. S-a intamplat la 1-3, cand Cristocea si-a incasat-o de la Munteanu si la 1-4 cand Blay l-a rupt in tusa pe Ochirosii. Bataie ca la Podu' Inalt! Bataie rupta dn Rai? Nu, din Groapa! Chiar daca Steaua a avut ocazii, impresia generala a fost ca nu a putut. E ca in bancul ala cu portarul Braziliei si echipa Romaniei, cand se duce singur la meci. Dupa 5 minute e 1-0 pentru Dida. Dupa 90 de minute 1-1. In min.6 Dida fusese eliminat. Cam asa a fost si cu Steaua si Lobontz, oricat s-ar mai fi chinuit "razboinicii" lui Gigi tot bataia asta ar fi luat-o.
PS: Lobontz a atins mingea si la cele doua goluri pe care le-a luat.

Capitan impotent

Alt capitol: Capitanul! Si-a dat masura valorii! La fiecare meci tare o comite. Steaua-Rapid 3-3, Rosenborg-Steaua 3-2, Steaua-Dinamo 2-4. Cum sa fi un jucator mare cand nu esti in stare sa dai pase mici? Nu incalzeste pe nimeni ca a fost primul care a scos mingea din poarta in semn de "hai sa jucam!", mai bine dadea cu ea in tribune!

Dupa Steaua-Dinamo...

Raman cateva lucruri. Cea mai tare coregrafie care a fost facuta in ultimii ani pe stadioane, ca mesaj si realizare. Atmosfera de senzatie creata de stelisti. Pentru primele 20 de minute. Si nebunia dinamovistilor, ingraditi in cusca improvizata pe Ghencea - ce s-au mai integrat in peisaj!- unul dintre cele mai frumoase sunte de pe acest pamant este acela pordus de o galerie a echipei care joaca in deplasare si da gol. E ca atunci cand este sparta bariera sunetului. Bum! Si atat. Mai ramane linistea din 41 de dupa meci. Nu credeam sa existe. Liniste, ca dintr-o dupa-amiaza de august cu 40 de grade la umbra. Si goliciunea. Urat.
Si mai ramane ceva: 18. Unu si opt. Optsprezece. Majorat ratat.

Lista negra

Dupa 18 ani Dinamo a batut (de-a rupt) pe Steaua in Ghencea. Merita sa-i pomenim pe ce care au participat la acest eveniment.

Andrey - Petre Marin, Radoi, Baciu, Nicolitza - Bostina, Paraschiv, Lovin, Elton - Thereau, Badea. Plus Crsiocea, Iacob si Ochirosii. Si cei mai importanti actori: Oli si MM.

PS: Elton, Thereau si Petre Marin chiar au jucat ceva. Aproape fotbal.

Cu Grand Effie-ul in buzunar. Cum o fi, Serbane?

Spuneam ca o sa urmeze si castigatorul marelui effie din acest an la vorbitor. Iata-l. Directorul de creatie al Headvertising, Serban Alexandrescu, vorbeste si el despre premiul luat de Gazeta si Head.

1. Ce inseamna acest premiu pentru voi ca agentie? Este pentru prima oara cand o agentie care a inscris o lucrare de media castiga marele premiu.

- N-am stat sa socotesc nimic, dar va cred pe cuvant ca sunteti prima "medie" care ia Grand Effie-ul. Si e, macar din punct de vedere simbolic, frumos si meritat ca tocmai voua vi se intampla asta. Dar nu e doar noroc, vi l-ati facut cu mana voastra, oferindu-ne atat incredere totala in realizarea campaniei, cat si suficente date cat sa putem construi si redacta o inscriere 'ca la carte" a campaniei la premiile Effie.

Din punctul nostru de vedere, Efiies sunt cele mai importante premii acordate agentiilor din Romania, pentru ca masoara eficienta campaniilor, adica exact criteriul in functie de care ar trebui sa-ti alegi agentia. E ca la fotbal, degeaba driblezi frumos daca nu ajungi "sa o bagi in ate". Ori noi de 4 ani de zile consecutiv o bagam in ate la Effies - insa niciodata nu am obtinut un asemenea golaveraj spectaculos ca la aceasta editie.

Pentru noi acest Grand Effie inseamna foarte mult, pentru ca vine intr-un moment foarte potrivit - clientii pot sa vada nemijlocit cum schimbarea noastra de pozitionare pe piata, care pune Eficienta comunicarii in prim-plan, are o baza concreta si recunoscuta public. "What Works Best", mantra noastra, e chiar principiul dupa care functionam zilnic, si nu doar un slogan de pus langa logo.

2. Va asteptati sa castigati doar la sectiunea de media sau si premiul cel mare?

- Nu ne-am asteptat, concurenta la Grand Effie - asa cum o percepeam noi inainte de concurs - era destul de dura: Zaraza, Dolce, Cosmote, cam astea ne asteptam sa mearga acasa cu Grand-ul in buzunar. Campanii cu rezultate spectaculoase, fie ca vanzari fie ca indicatori de comunicare.

Gazeta venea cu handicapul unui context mai dificil in fata juriului - campania a avut loc intr-un an oricum "manos" pentru o publicatie sportiva (era an de World Cup) si intr-o categorie care se ajuta si de multe alte instrumente de promovare in afara advertising-ului "clasic". Mai mult, avusese loc "de mult", la inceputul anului trecut, si nu mai era deloc proaspata in mintea juratilor.

Insa datorita datelor cu care ne-a "inecat" Dochita Zenoveiov - responsabila de marketingul "Gazetei" - am izbutit sa demonstram ca efectele campaniei pe care doream sa le evidentiem au fost "de la noi" si nu de la Materazzi & Podolsky sau de la Logan-ul zilnic.

3. Care credeti ca a fost ingredientul/ catch-ul care a adus premiul cel mare in vitrina voastra si a Gazetei?

- Cred ca am avut un studiu de caz bine dramatizat, alert scris si foarte-foarte documentat, care demonstra la obiect ce era de demonstrat.

Evident, ajuta sa stii ca un jurat la Effies are in medie 8 minute (cel putin in prima faza de jurizare) in care sa parcurga si sa noteze o inscriere. Asa ca trebuie sa redactezi inscrierea astfel incat mica ta demonstratie de "marketing in actiune" sa nu fie nici prea putin nici prea mult pentru un jurat care a vazut inca 10 campanii in ora dinainte si va mai vedea inca 10 in ora de dupa.

Asta concret vorbind. Metaforic, cred ca s-a simtit inclusiv in hartiile acelea relatia sanatoasa pe care o avem cu clientul nostru - o relatie relaxata, intre egali - Gazeta este una din putinele companii din marketingul romanesc care te fac sa te simti "partener" si nu "furnizor". Ceea ce e foarte important pentru tonusul si munca unei agentii de publicitate.

Bogdan Naumovici vorbeste despre Grand Effie-ul luat de Gazeta

Gazeta a luat Effie-ul al mare. Si se lauda cu asta. Are si de ce! Ce cred creativii din Romania?
Aici am stat de vorba cu Bogdan Naumovici, creative director la Leo Burnett si 23.

Urmeaza Serban Alexandrescu, director de creatie la Headvertising, castigatoarea marelui Effie din acest an, impreuna cu Gazeta.



1. Care crezi ca a fost ingredientul care a dus la acest rezultat?

Cred ca Gazeta Sporturilor este in primul rand un produs jurnalistic bun. In al doilea rand, fara sa am datele concrete este greu sa apreciez la justa lor valoare eforturile de comunicare si rezultatele lor. Din ochi, insa, as zice ca Gazeta a crezut in importanta campaniilor de comunicare pe TV, mesaj care parca nu a prea ajuns la Pro Sport, concurentul direct, si si-a insusit si lectia promotiilor care au mai functionat si in cazul altor ziare din trust, vezi Jurnalul. Deloc in ultimul rand, cred ca focusul pe care l-au avut campaniile Gazetei, fie ca a fost vorba sa anunte schimbarea de echipa, fie ca vorbeau despre noul format, s-a dovedit de succes, demonstrand inca o data ca mesajele "single-minded" vand cel mai bine.

2. Daca pentru sectiunea media n-a fost o surpriza extraordinar de mare ca locul I a fost luat de acest spot, acelasi lucru se poate spune si despre premiul cel mare?

Exista impresia ca au reusit sa se detaseze in cursa pentru Grand Effie doar campanii care au "jucat" in categorii usoare, campaniile care au luat Gold in categoriile cele mai disputate fiind usor dezavantajate de concurenta acerba din categorie. Asta insa face parte din joc - ca sa zic asa - si nu stirbeste cu nimic din meritul lui Headvertising, pe care ii felicit si pentru Grand Effie, dar si pentru constanta cu care apar pe lista castigatorilor premiilor de eficienta.

3. Este pentru prima data cand castiga un astfel de premiu o companie de media. Cat de important este acest lucru pentru o astfel de organizatie?
Nu stiu cat de important este pentru "organizatia" Gazeta Sporturilor acest premiu, dar inclin sa cred ca Effie nu a ajuns inca la notorietatea pe care o merita si tare mi-e teama ca redactorii Gazetei sunt mai sensibili la mesajul trimis de Pro Sport, care spunea ca au vandut in anul trecut cu nu stiu cate sute de mii de ziare mai mult, decat la aplauzele de vineri seara de la Bamboo.

Maxwell ca Roberto Carlos

A fost o data la Inter un Roberto Carlos. Acum este un Maxwell. Un gol cat o picatura de ce s-ar fi intamplat daca...Totusi, un gol frumos. Micile bucurii ale vietzii :))

Basescu, suporterul

A stat cu Gigi la aceeasi masa, indemnand la buna intelegere, impacare si conciliere dupa ce Steaua a trecut de Rapid anul trecut in UEFA. Acum s-a plantat in mijlocul suporterilor rapidisti. Basescu diplomatul. Basescu suporterul.


Basescu cel care are nevoie de voturi. Si de popularitate. Si atunci, si acum. Aceleasi echipe, doua atitudini diferite.
Cu cine tine Basescu? Nu este important. O intrebare care nu merita cautarea unui raspuns. Sau, daca ar fi sa nauntam, Basescu tine cu situatia, cu faptele care-i modeleaza lui imaginea. O strategie care a prins atat de bine la public, dar care, analizata devine plictisitoare. "Sunt unul de-al vostru!", pare sa spuna Basescu prin tot ceea ce face.
Poate Basescu a stat intre suporterii rapidisti pentru ca tine cu Rapidul, n-avea printre ce suporteri stelisti sa stea, si ar fi fost aiurea sa-l injure galeria pe presedinte, nu? :). Ne-am obisnuit cu MR. President asa. Sa apara neanuntat la evenimentele pe care poporul le traieste cu patos. Sa transforme in Air/ Earth/ Water Force One orice loc unde merge. Basescu anima locul.

PS: Poate o sa-l vedem saptamana viitoare pe Ghencea la Steaua-Dinamo, pentru ca la concertul celor de la Rolling Stones sigur va veni. Neobservat. Neanuntzat. Cu familia.

Saptamana Patimilor

Steaua bate Rapid dupa unul dintre meciurile in care a avut cel mai mare noroc din ultimii ani. 3-2 pentru echipa mai curata la suflet :)), ca sa ne luam dupa Becali. Steaua si Rapid au dat 5 goluri pentru ca s-au invitat la a-si marca una alteia. S-a jucat in viteza pana la 30 de metri de poarta adversa. Si cam atat.

Ce se poate remarca la acest meci? Petice. Bucati ale unui puzzle care ramane necompletat. Ruperile de ritm ale lui Elton, dorintza de victorie a Rapidului, meritul Stelei de a-si cunoaste limitele, ca Zicu este in forma (fie numai pentru faptul ca a marcat), faptul ca dupa iesirea lui Elton Steaua nu a mai legat 3 pase, Ganea care a reusit sa o bage in atze, schinmbarile antrenorilor, greseala lui Coman si golul lui Ochirosii. Pentru ca a fost.

Altceva. Pe TV Sport se vorbeste despre faptul ca "Piturca a avut dreptate cand l-a scos pe Coman inaintea meciului cu Olanda, prin urmare si Lucescu ar fi trebuit sa faca acelasi lucru". Media Pro-ist. Chaoir nu era altceva de discutat dupa un 2-3 slabutz, dar spectaculos?! Piturca l-a asteptat pe Coman la cotitura, nu a fost o decizie tactica. Si l-a avut pe Lobont in forma. La Rapid pe cine sa bage Lucescu? Trecem peste. Neimportant.

Inca ceva. Olaroiu iese din conferintza de presa. Acest meci s-a jucat! Cu nerv si cu nervi. Si cu nervii. Nervii suporterilor, ai antrenorilor, ai tutoror celor implicati in vreun fel.

Lucescu este apasat de rezultat. Are de ce! A luat o bataie grea. Apasata. Se cunoaste in voce. Cum intra in sala se adreseaza ofiterului de presa: "Cristi...". Era galagie... Acesta reactioneaza: " Faceti liniste, va rog!". Si incepe: " Fotbalul este injust. Este prea greu pt situatia in care sunt acum sa spun cat trebuia sa castigam noi, dar nu trebuia sa pierdem..." Ar putea parea banal, dar este adevarat.

A inceput Saptamana Patimilor pentru Steaua. Pentru Olaroiu, pentru MM, pentru Gigi, pentru suporterilor Stelei. In noaptea de inviere e meciul cu Dinamo...Atat.

Gazeta mica a luat premiul cel mare!

Gazeta a luat Grand Effie la concursul din publicitatea romaneasca in care creativitatea se imbina cu efiecientza. Campania de relansare a Gazetei din martie 2006 a castigat locul I la sectiunea media dar a luat si marele premiu al concursului.

De ce este importat acest premiu?
Pentru ca nu se da numai agentiei care face spotul, in cazul de fatza Headvertising, ci si clientului pentru care este facut spotul, adica Gazeta. Mai precis, aici nu iau premii reclamele fantoma, creatiile de dragul creatiei sau alte plantoane. Aici castiga cei care fac reclama unui produs castigator, unui produs care dincolo de ideea pe care o comunica sa aiba in spate cifre puternice in ceea ce priveste cresterea vanzarilor. Toate acestea s-a intamplat la Gazeta. Ca idee, acest festival a fost castigat in anii trecuti de campaniile la Unirea (care a crescut vanzarile produsului cu 80%) si Altex (aia cu "ala micu' de respira greu"-care a produs o crestere asemanatoare).

Camapaniile Gazetei, "O redactie pe masura" si " Cea mai buna echipa din Romania", dar si cele la Unirea si Altex mai jos.

Tu cum stii Romania?

S-a intamplat intr-o sala de curs a SNSPA. In anul I sau II de facultate. Dorina Gutu, lector universitar la mine la facultate ne-a povestit cum una din seriile pe care le-a avut inaintea noastra a fost supusa unui asa-zis test. Venisera niste invatati din Germania, care se ocupau cu brandingul de tara, la cursul ei. Dupa un discurs de introducere asupra caruia nu a insitat prea mult profa a ajuns la punctul culminant al cursului.

Nemtii, mandrii nevoie mare de cum isi fac ei treba pentru si despre tara lor i-au intrebat pe studenti care sunt primele lucruri care le vin in minte atunci cand aud despre Germania. Rapunsul? La unison: "Bereeeeeeeeeeeeee!". Dorina Gutu incepuse sa roseasca. "Bere. Ok. In afara de bere, ce mai stiti?", au continuat nemtii. "Masiniiii tari!", inca un raspuns din partea salii. Catedra ii facea cu ochiul lectorului universitar. De fapt, spatiul de dedesupt. Si discutia a mers inainte cu intrebari si raspunsuri gen Scumacher, panzere, s.a.m.d. De ce se simtea Dorina Gutu prost? De sinceritatea debordanta a salii? De raspunsurile bolovanos de directe ale studentilor? De ce? Nu avea de ce. In orice timp si spatiu nemtii au fost, sunt si vor fi cunoscuti pentru bolovaniile de ma sus. Si ei, branduitorii de tara prezenti in sala, erau mandrii de asta.

Nu-mi amintesc daca tot in aceeasi zi ne-a mai spus un lucru foarte interesant tot doamna Gutu. "Daca dati un search pe google pe cuvantul Romania primul site care o sa va apara va fi cel al CIA. Cu adrese, informatii si tot felul de chestii despre Romania". N-am avut curiozitatea sa fac ascest lucru. Au facut-o altii. Si asa era la vremea aceea. Acum au inceput sa apara urme de Romania pe Google.

O intrebare imi tot vine in minte de ceva timp si nu i-am gasit inca un raspuns cuprinzator: "Ce stiu strainii despre Romania?" Nu ma refer la cei care se ocupa cu studii, calcule sau analize. Ma refer la omul care vinde ziare la coltul strazii in New York, la pescarul din Finlanda sau la studentul din Singapore. Ce stiu ei despre noi? Ce stim noi despre noi? Stim ce trebuie sa stim despre noi? Si mai ales, "Stim sa promovam ceea ce vrem sa se stie despre noi?". Va veti da seama ca NU. Nu se stie mare lucru despre Romania. Nu se stie ceea ce am vrea sa se stie si asta pentru ca nici noi nu stim ceea ce am vrea sa se stie despre noi. Placa "Suntem un popor ospitalier" cade imediat cum cineva intra intr-un magazin. Faptul ca ni se tot spune ce femei frumoase aveam, inseamna ca suntem doar un bordel ieftin (despre suedeze n-am auzit spunandu-se prea des acest lucur, pentru ca au cel mai inalt nivel de trai din Europa. De! Strugurii sunt acrii). Frumusetea despre care vorbesc straini se masoara in mai mult in disponibilitate, nu numai in calitati fizice.

Romania asa cum o stiti sau nu intr-un clip de 5 minute. Filmul este facut de BBC.

PS: Asculti-l foarte atent. Vedeti de cate ori este folosit in clip cuvantul "we". De cate ori l-ati auzit in alte clipuri publicitate facute de romani in scopul promovarii turismului sau al tarii in gerneral? O lume fara Romania...Enjoy!

Stewey ne ia sportul national la misto

Daca ar fi sa ne luam dupa performante. Altminteri, oina e sportul nostru national si americanii par sa o ia foarte in serios ;)

Sut, gol...nu, bara, nu cap...siii...KO

Davids. Edgar Davids. Cand jucam ISS Pro Evolution 4 imi placea sa trag cu el de la 35 de metri in sus. Avea nota 19 la fortza shutului din maxim 20 de puncte. Decat Roberto Carlos il mai concura la acest atribut in joc. Iata dovada.

O poveste se scrie: Ajax de România

Sala clubului Maxx din Regie. Întuneric. Cîteva lumini aprinse, focusate pe o masă unde stau cam 10 microfoane şi doi oameni: Bogdan Naumovici, director de creaţie la Leo Burnett, şi Cristian Gheorghe, directorul executiv al clubului din Regie. Începutul este greu. O recunoaşte şi directorul executiv al "studenţilor": "E greu să găseşti parteneri în Liga I, darămite în Liga a II-a!". Tăcere. Intervine şi Naumovici pe un ton vesel: "Noi ştim ce să spunem. Numai de-ar da băieţii drumul la imagine şi sunet, să avem pe ce vorbi", şi se uită către cei care se ocupă de partea tehnică. Apoi începe spotul. Doi copii bat mingea pe un teren de fotbal-tenis. O minge de tenis. Şi se joacă, şi se joacă, joacă... Intră textul: "Si aste este tot tenis". Şi apoi sloganul: "Iubeşte Sportul" Vezi spotul de promovare: http://www.gsptv.ro/index/id/3317 Concentraţi pe juniori "Vrem să devenim cel mai bun şi cunoscut centru de juniori din ţară", spune Cristian Gheorghe. Apoi continuă: "Am dat drumul unui nou site, www.fcsportulstudentesc.ro, care va fi centrat pe activitatea centrului de copii şi juniori. Avem şi un soft propriu pe care vom încărca datele acestora, informaţii importante despre ei, astfel încît la finalul junioratului să avem o imagine foarte clară despre fiecare copil". Secţiunea "Vino cu noi" de pe acest site este o formă de interacţiune cu suporterii, dar şi cu părinţii copiilor care ar putea să-i trimită pe aceştia să facă junioratul la Sportul. De altfel, în iunie Sportul va organiza o selecţie pentru puştii cu vîrste cuprinse între 6 şi 9 ani. Prima campanie de marketing pentru un club din România Sportul joacă tare. Este prima echipă de fotbal din România care îşi face o campanie de marketing pentru sporirea notorietăţii clubului. Bogdan Naumovici comentează: "Faptul că directorul executiv al Sportului nu a venit din lumea fotbalului este un avantaj. El a gîndit această campanie cap-coadă, eu l-am asistat. Toate echipele tari din lume au divizii de marketing. Ele nu sînt făcute numai pentru a vinde fulare, ci mai ales pentru a crea un brand". Lucru pe care îl încearcă şi Sportul. Apoi mai face o precizare: "Această campanie a fost făcută după stilul de joc al Sportului: lejer, spectaculos şi cu multă pasiune". Investiţii de peste 150.000 de euro în juniori Argumentele clubului din Regie ţin de rezultatele şi organizarea centrului de juniori: este al doilea club din lume după Ajax în ceea ce priveşte promovarea numărului de jucători în prima ligă, 34 în ultimii 10 ani (conform şcolii de fotbal de la Coverciano); are o bază mare de selecţie, 240 de jucători legitimaţi, aflaţi sub contract cu clubul; loturi speciale de juniori, impărţite pe diferite grupe. Bugetul pentru acest centru ajunge la 150.000 de euro, cu sume considerabile repartizate pentru salarii, cheltuieli competiţionale, îmbunătăţirea bazei sportive şi pentru achiziţionarea echipamentului de joc. O poveste se scrie. Dar în termeni de marketing, pentru că trăim într-o lume a imaginii. Povestea rebrănduirii Sportului Studenţesc.

Marketing sau market thing?

Dinamo in turneu prin tara. Mai bine spus, pe la tara. Prin Giurgiu, Calarasi, Campina sau Moreni. Eu am dat examenul de capacitate la istorie asa ca-mi este greu sa identific Moreniul pe harta Romaniei. Un punct in minus pentru mine.

Scopul acestui turneu se vrea a fi un fel de promovare a ceea ce inseamna Dinamo, o incercare de crestere a popularitatii "cainilor" in tara. Pai daca Timisoara nu, Craiova nu, Iasi nu, Constantza este stelista...atunci Moreni! Evrika! Moreni suna a locul unde si-a rupt foamea gatul...Parca aud vocea aia de pe vremea lui Nea Nicu: "Oamenii de la sate si orase (dar mai mult sate) s-au adunat cu mare voie buna si incantare sa vada meritoria campioana Romaniei...s.a.m.d"
Dinamo incearca sa se marketeze in zone in care n-a s-a auzit nici macar de super-market, ce sa mai spunem de Kotler. Ce fac dinamovistii este market-thing, pietzarii, nu marketing. Popularitatea nu se imbraca in amabalaje, exista in lucrurile insele. Si Dinamo nu este una dintre echipele populare din Romania.

Taica-mi-o, MM

Teodora Stoica, parca. Asa se numeste fiica lui MM... Un personaj fara voia sa. Dar ce personaj! Victima unui fel de a fi. Felul MM.

Dupa ce a brevetat blatul si traficul de influenta chiar si la nivelul Ligii Campionilor, cand MM i-a facut cadou odraslei o tzinere de mana cu Raul, capitanul lui Real Madrid (fi-sa vroia cu Beckham, da' el - ce pacat! - a fost rezerva la acel meci), MM a devenit zilele trecute deschizator de drumuri si in alt domeniu: poreclirea tatalui de catre odrasla.

Prezenti la inaugurarea noii console PS 3 (care s-a lansat in lumea buna de mai bine de o juma' de an), stelistii au fost insotiti si de fiica lui Mihai Stoica. Aceasta a stat mai mult prin preajma lui Elton, singurul cu care putea purta un dialog de la egal la egal (fizic vorbind).

Uneia dintre veselele (aveti grija cum puneti accentul!) reporteritze care au fost insarcinate cu importanta misune de a-i urmari pe stelisti cand... se joaca, i s-a nazarit o intrabare "desteapta" pentru Teodoara, probabil pusa din redactie de mai marii ei: "Cum te-ai inteles cu Elton, in ce limba?" Raspuns: "In engleza mai mult, ca portugheza stie doar MM". Stop. Pauza. Rewind. " In engleza mai mult, ca portugheza stie doar MM". Rewind din nou. "In engleza mai mult, ca portugheza stie doar MM". Cunosc oameni care vorbesc cu parintii pe numele mic. Nush...Mihai, Gigi, Ion, Marcu, Gherghina. Ori Teodora de MM, nu stie de "tati", "tata", "tutzu", "Mihai". Nu! MM! Un "MM" in fatza lui Mihai Stoica, cat un pumn in fatza unui suporter. Viitorul suna bine...

Cea mai buna miscare de PR!

"Nationala" se PR-izeaza. Nu mai este ca pe vremea lu' Tata Puiu cand femeile erau date jos din autocare sau soferii trebuiau sa gandeasca adevarate de strategii de parcare, in asa fel incat sa nu trebuiasca sa dea inapoi atunci cand plecau la drum. De la credintze populare, misoginiste, chiar shaman-iste indraznesc sa spun, la, sa-i spunem, dialogul cu presa si PR-izarea unei "nationale" care vrea. Asta pe fondul unui rezultat bun (trebuia mentionat pentru ca altfel am fi facut a cincea parte a Tacerii Mieilor).


Spuneam ca "nationala" se PR-izeaza. Cronologic: Chivu se scuza pe blogul lui si la TV, parca ar fi acuzat de omor din culpa, ca nu poa' sa joace. Mai degraba haios decat de bun simt (n-a fost vina lui ca i-a spart nasul Fred). Ar fi trebuit sa iasa cu scuze dupa ce si-a rupt degetul de la picior cand, cica, juca tenis. Apoi VINE IN OLANDA, tine discursuri in vestiar, incurajari, bla-bla-uri. Discursul tuturor este echilibrat inainte de meci. Moderati dupa. Ogararu, desi din punct de vedere tehnic nu face parte din nationala, spune ca cel mai mult i-a placut Contra, Chivu spune ca i-au placut fundasii centrali (avea si de ce!).

Dar cel mai tare dintre toti, si la acest capitol tot Mutu a fost. N-a facut mare lucru. A jucat ceea ce juca pe vremea cand era la Juventus, "trabajador", "trabajador stanga". De sus in jos. Din tusa in tusa. Si, cel mai important, a bagat o alunecare. O alunecare cat o remiza, cat o confirmare, cat o PR-izare!O alunecare cat o calificare. Tackling la simpatia fanilor. Touchee!

"Ia-te in piept cu Luciu" va lua vietzi

Un tabloid pe nume Libertatea. Ce convenabil! Libertatea de a spune de toate, si totusi, nimic. Libertatea de a vorbi despre orice, oricine, oricand si oricum. De atatea ori, nu doar o data. Ce vreau sa spun? Ultimul exemplu, dintr-o groaza: ultima pagina a numarului de azi, 21.03.2007, in care sunt puse unul langa altul doua articole, unul despre un fost militar american ramas fara fatza dupa ce a participat la razboiul din Irak (povestea vietzii lui, imagini etc - vezi link) www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=175339
urmata de o patanie a lui Brytney Spears, cum si-o mai trage ea prin tufisuri. www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=175340
Concluziile le trageti, ma scuzati pentru exprimare, singuri.

Ceea ce mi-a atras insa, atentia este noul concurs initiat de Liberatatea de ceva timp incoace, "Ia-te in piept cu Nicoleta Luciu". Multi vor spune ca este prostitutie, ca o fac numai pentru a vinde ziarul - dar, ce s-o mai dam la-ntors, nu toata lumea vrea sa vanda? - dar nu asta e punctul slab al concursului. Ca tzatzele vand nu este o revelatie. Si in nici un caz nu o reveletie de origine Libertineasca.
Nu este lipsit de etica sau in afara normelor deontologice -lucruri care oricum tin mai mult de basme decat de realitate.
De ce sa nu fim sinceri, pentru profilul sau titlul ales este unul foarte bun, poate prea subtil pentru target-ul Libertatii.

Si totusi, au avut un pic de dreptate cei care tipau ca e prostitutie. E! D-aia editoriala. Urmariti rubrica, aveti rabdare si cititi textul - eu o fac :)), e amuzant - si veti vedea ca in fiecare zi este dat aproximativ acelasi titlu si cam acelasi continut. Inevitabil, invariabil. "Sunt mai...( sexy, buna, faina, misto)...decat Luciu!" Luati-le numele celor care scriu articolele si urmariti rubricile de decese din ziare. Sunt predispusi la sinucidere :)

Fruncea retogradata la fund

Corectitudinea. Buna vointza. Civilizatia. Toate au inceput, pe plaiurile mioritice, in Banat. Nu o spun eu, au spus-o chiar ei, banatenii. Cu fiecare ocazie pe care o au. E o parere.
Ei sunt arienii nostrii. Micii nostrii Hitleri. Ei sunt fruncea. Aceste afirmatii ne doare...Punct.
Reluam. Corecti si civilizati. Superiori, pe alocuri, oricum, mai buni. Si totusi, tot ceilalti dorm linistiti noaptea.
Nu mi-a placut Poli pentru ca nu am ajuns sa o stiu asa cum o stiu cei care o plac. Nu o sa-mi placa Poli pentru ca nu este normal comportamentul acestui club asa cum il stiu acum. Acum, de fapt, ma intreb pentru prima oara: fruncea cui? Fruncea tarii? A Europei de Est? Or fi buricul Pamantului...Or fi. Un lucru insa e sigur. Dincolo de mandrie, de orgoliu sau egoism este o nesimtire nemasurata. Si inca ceva. Un orb al gainilor pe care de mult nu l-am mai vazut la cineva, fie el om, institutie sau organizatie. Timisoarenii s-au dat de partea unui om care baga bani (cine stie de ce culoare...) la club, ca sa-si faca un nume pe carca unei istorii si traditii. Ei uita ca incurajeaza Fulgerul Bragadiru si mai ales uita ca Iancu a declarat la televizor ca tine cu Rapid. Ei sustin un om, nu, OMUL care le-a facut pierdut palmaresul.
Enunturi gen "Dreptatea este de partea noastra...", "Poli are o traditie, o istorie, o mandrie..." nu sunt credibile atunci cand vin din aceeasi gura care lua la tinta un reporter cu substantza de productie proprie.
Poli a ramas fara culori, palmares si emblema pentru ca un om, UNUL, si-a bagat picioarele. Decizia TAS, dreapta sau nu, este finala si va fi respectata. Astfel s-a scris povestea unei frunci retrogaradate la fund. Poli nu mai exita de ceva timp. Mai grav este ca s-a pierdut si spiritul Poli, nu numai emblema si culorile.