Ne-simtire

Pe un fotoliu din orice material. Cu o cana de ciocolata fierbinte in mana. Aburinda. Afara e...soare? Pomii din fatza balconului te impiedica sa-ti dai seama. Incaperea este intunecoasa. Si oarecum racoroasa. Apropo, in ce anotimp suntem? Caloriferul e rece, deci nu e iarna.
Te afunzi in fotoliul (din orice material). Respiri adanc. Miroase a..."Auuuu!!! Baga-mi-as! Al dracu ac! Cum a ajuns aici?! Offff!" Te ridici in picioare. Niste intepaturi...Parca te-ai mai nascut o data. "Iar am amortit". Covorul e...moale. Dupa trei pasi..."NU SE POATE, trebuie sa schimb parchetul asta vechi! Iar m-am intepat in aschiile alea idioate". Iti ard palmele. Parca s-a mai racit. Iei o gura..."Ce dulce este!!"Inspiri inca o data. Da, e duminica. Miroase a duminca. Si totusi, vecinu de deasupra ii da inainte cu bor-masina. "Ce Doamne iarta-ma isi mai monteaza? Asta nu mai are odihna?!". Iesi pe balcon. Iar isi repara ala de la 4 masina. In fiecare week-end. Dogmatic, parca. "Cine o fi stricat, masina sau el?". Te asezi pe canapeaua pe care iti place atat de mult sa stai in zilele cu furtuna sa vezi cum se da in spectacol natura. Viatza ta in 5 minute. Viatza ta in 5 simturi. Te lasi pe spateee....Inchizi ochii. Si te intrebi: Daca as renunta la unul din cele 5 simturi care ar fi? Si in ce ordine, daca ar trebui sa renunt la toate? Pe minus "la adevar". -1,-2,-3,-4. -5?

Nu o data mi-am pus intrebarea asta. Cum o fi sa nu simti. La inceput ceva. Apoi altceva. Pana cand ajungi pe zero. La ce as renunta si in ce ordine?

Cred ca primul ar fi mirosul. Mi se intampla sa-mi joace feste de multe ori. Mie se pare ca pe unii oameni ii face (o sa radeti), mai frumosi. Nu, n-as renunta la vaz. Nu, inca. Apoi as renunta la auz. Muzica iti ridica moralul, te face sa simti. Ca ai fost, ca esti, ca vei fi. Dar pot si fara. Si apoi, cuvantul a fost facut ca sa mascheze gandul. Au disparut doua. Mai sunt trei.
Gustul...Fie, renunt si la asta. Dulce-amarui. Povestea vietii mele si a ori-si-cui. O vad. O simt. O traiesc. Si au mai ramas doua. Sa vezi si sa simti atingerea. Ce pot sa spun? Sunt un superficial, ma bazez pe simturi, si dintre acestea pe cel mai de suprafatza: vazul. Cat de frumos poate fi ceva pe care nu-l poti simti prin atingere? Cat de adevarat poate fi ceva pe care il poti simti prin atingere dar nu-l poti vedea? Grea decizie. Dar cat de bine poate fi sa te vezi ca esti dar sa nu te simti? Esti? Ce esti? Atingerea este poate, cea mai profunda forma de a interactiona. Celelalte pot fi inlocuite de imaginatie si experientza.

Frica de a vorbi

Aeroportul Henri Coanda. Pasageri, calatori, camere de luat vederi, microfoane, reporteri...Si Oli. Coordonata temporala: Dica tocmai se accidentase-pentru ca in fotbal timpul se masoara in goluri, oameni si titluri castigate. Intrebare din partea reporterului TV Sport: Ce este cu accidentarile astea consecutive la Steaua? Oli raspunde. Ca dintr-un turn in care stau printelese din povesti care asteapta sa fie salvate de Feti-Frumosi: "Pai, ce? Pot sa fie si neconsecutive? Hmmm!". "Da, Se pot da cap in cap", ar fi un raspuns de bun simt. Ne-ai luminat, Oli.
Inca un reporter, care isi ia inima in dinti, inca o intrebare-bravo Andrei, fa-le marcaj strans- ("Ce carcotasi! Ce hiene! Ce shacali!", s-o fi gandind Coach): "Acum cateva luni spuneati ca Dica este un jucator indispensabil pentru Steaua...". "Era! Acum cateva luni!". Ce trosneala! Ce cugetare!
Si imi mai aduc aminte de alte figuri "amabile" atunci cand vine vorba de a da o declaratie: Piturca cu (cacofonie intentionata in semn al aprecierii mele fata de el) freza lui "evergreen", care se stramba la orice intrebare incomoda; Mutu care trage de nas (nu pe, ci de nas) la fiecare declaratie mai inteligenta pe care o face; Chivu-da Chivu- care rade zeflemitor la toate intrebarile care i se pun. Si lista poate continua: MM, Oli, Gigi (cand n-are chef), Contra, plus toti nimicii din fotbalul mic cu iz mioritic.

Noi micii. Ei imensi. Noi invatacei la facultati. Ei profesori la scoala vietii. "De ce? Cum? Cand s-au gandit puricii astia ca au dreptul sa NE intrebe tampeniile astea?", se gandesc colosii. "Pentru ca trebuie sa ne justificam banii, nu sa ne plimbam pe teren, pa langa teren (si fotbal) sau prin tribune oficiale, dupa caz"; "Cu grija, ne-am gandit, pentru ca am inceput sa ne cam fie frica sa-i intrebam pe acesti atototstiutori despre lucruri simple cum ar fi golurile, schemele de joc si predictiile fotbalistice"; "Cand ne-am ales acesta meserie?". Doar cateva dintre posibilele raspunsuri care sunt in mintea oricarui jurnalist sportiv.

PS: Oli indispensabil ESTI. Nu atunci, nu acum, nu pe viitor. Esti! Cum a fost cu Sevilla, fara Dica in teren? Greu la deal?...antrenorule...

Politically correct

Despre democratie si comunism. Despre fiecare in parte. Despre legea "fiecare scapa cum poate", nu despre legea bunului samaritean. Despre cel mai bun castiga, nu despre egalitate in toate cele. Despre tirania majoritatii, nu despre dorinta individualitatii. Despre democratie.

Nu un eseu de politologie, unul de common-sense.

Tim Hardaway afirma inaintea All-Star-Game-ului despre un baschetbalist (care a publicat o carte in care recunoaste ca este homosexual) ca nu si-ar dori sa-l fi avut drept coechipier si ca uraste homosexualii. O parere. Raspuns(a) la o intrebare a unui reporter. Atat i-a trebuit. "Homofob","bigot", "nesimtit"&co. Doar cateva dintre atributele cu care a fost botezat Hardaway. Plus demiterea din functia pe care o detinea in NBA. De ce?

Pentru ca, in societatea americana exista o regula nescrisa a comportamentului societal. Regula de Aur. Ati auzit de ea la scoala. Aici e putin adaptata. "Trebuie sa fi polliticaly correct". Adica, sunt situatii in care toti, dar absolut toti pilonii care stau la baza organizarii societatii americane sunt dati la o parte. Aceste situatii sunt: cazurile de discriminare pozitiva (vezi negri si handicapatii), homosexualitatea sau orice alta situatie out of the ordinary care poate baga cateva voturi in buzunarele politicienilor.
Pai, nu orice constitutie de bun-simt are prevazute in ea articole care stipuleaza dreptul la libera exprimare si la opinie. Cu un amendament nescris, care rezulta din acest polliticaly correct: poti sa gandesti ce vrei, cand vrei, cum vrei, dar nu trebuie sa spui ce gandesti, sau sa gandesti ca vei putea exprima liber ceea ce gandesti.
Maine-poimaine o sa ne trezim ca huliganii de pe stadioane (care, apropo, au o facultate, o slujba respectabila si sunt mandri nevoie mare de felul in care "SIMT" :))-scuze dar chiar ma amuza- care te iau la p**a si te calca pe cap pentru ca nu "simti la fel", profesorii care bat elevii in scoli sau "colegii" care au ca hobby hartuirea sexuala la locul de munca vor fi justificati intr-un fel sau altul. Pai, e destul de simplu. In primul caz: oamenii vin la stadion sa se refuleze, nu sa stea ca la teatru. Cazul doi: "Nesimtitii aia, bagabontii care nu vor sa-si insuseasca buchea cartii, trebuie sa ia cumva aminte de ea. Le-o adminstram pe cale bucala". Cu palma si sutul. Cazul trei: "Cei ce ne condamna vor raul firmei. Nu facem decat un pic de team-building".
"Nu ne mai priviti ca pe niste animale, nu ne mai tratati asa, ca nu suntem", aud vocile shuporterilor elevati, ale dascalilor de scoala noua si ale managerilor care administreaza angajatilor vitamine sexuale. "Pai nu va tratam. Ca nu sunteti. Un animal n-ar gasi placere in a bate&co din placere". Sincer, cred ca nici ei n-o fac (numai) din placere. O fac pentru ca nu pot altfel. Pentru ca nu se pot abtine. Pentru ca sunt un pic...atinsi. Bolnavi. Handi...Pai, atunci e de condamnat atitudinea noastra, de a da in ei. Nu se da in oameni mentally challenged. Corect! Si polliticaly, si din orice alt punct de vedere.

Despre Hardaway. De ce condamnat de societate? Pentru ca si-a exprimat o parere? Pantru ca a urmat buchea constitutiei? Tirania majoritatii, va amintiti? Pana una-alta heterosexualii sunt majoritari homo-, bi- si altor-sexualilor. N-a dat cu paru'. A dat cu parerea. Atat.

De ce n-a mers?

De ce sa fim pacalici? N-a mers pentru ca Steaua nu a mai jucat 4-3-3 si nu este echipa de 4-3-3. La 4-3-3 alergi mult. Si cu folos. Orice greseala este taxata. Steaua nu numai ca n-a alergat cu folos dar a facut si multe greseli. Cernea, Radoi, Ovidiu Petre, Stancu, Nicolita. O jumatate de echipa de comisari. Ghionea,Goian si Badea - mediocrii. Thereau, Bostina si Petre Marin-singurii care au miscat ceva.
N-a mers pentru ca Olaroiu n-a stiut cu sa-i puna in teren si n-a stiut cand sa schimbe. Radoi un soi de mijlocas dreapta. Cu atributii de constructie. Hilar. Vali Badea extrema stanga ("Pai daca a mers cu Valcea, sigur merge si cu Sevilla!" si-o fi zis Olaroiu). Ovidiu Petre se plimba pe teren si nu mai stie cum sa se fereasca se contacte (daca era Rednic il schimba de trei ori si-i desfacea si-l transfera pana la finalul meciului-nu neaparat un lucru bun), si Oli il schimba cu greu abia in repriza a doua. Nicolita alearga ca o oaie capie pe teren, da cu mingile in tribuna. Schimbarea vine, din nou, tarziu. Veti spune ca Oli este un bun pedagog, ca nu a vrut sa-i demoralizeze pe baieti. Daca era asa stia ce sa le spuna la pauza si sa-i faca sa fie caini in a doua repriza. N-a fost asa. Si in ca ceva. Aduceti-va aminte "pedagogia" pe care i-a predat-o lui Ovidiu Petre dupa meciul de la Iasi... N-a mers pentru ca s-a aplicat tactica "focu' la ei". Stiu, nu suna prea academic. Dar asta au facut stelistii. Au pasat elegant intre ei in propria jumatate si aruncau cu mingea in fatza. Pe Thereau. Ceea ce ma aduce la al patrulea punct, n-a mers pentru ca au fost previzibili.
Un-doi in propria jumatate, lansare pe Thereau, deviere in spate sau in lateral. Acesta a fost jocul Stelei. Nu trebuie sa fi mare antrenor ca sa-l citesti. Singurele faze de poarta, una periculoasa si alta decat faza au venit in urma unor actiuni individuale ale lui Bostina si Badea.
N-a mers pentru ca Steaua n-a stiut ce sa joace. In loc sa joace in viteza si pe jos, s-a jucat lent si pe sus.


In tarile civilizate, sau sa le spunem, "europene", ca tot e la moda, antrenorul o incaseaza dupa un astfel de joc. La noi se divagheaza, se dau explicatii cloroformiste. Ca una, ca alta.
Bai! Olaroiu a fost total pe langa! S-o fi uitand el la duzine de DVD-uri (scuzati eufonia) dar cred ca il ia somnul ca aia batranii in fata televizorului, pentru ca se vede ca nu pricepe nimic din fotbal. Ia pozitia ganditotului si intra intr-o coma tehnico-tactica profunda.
Apropo, cand a facut Olaroiu ultima schimbare care sa dea roade, intr-un meci cu miza? Imi aduc aminte de o "Bobina" care gaurea poarta Rapidului pe Lia Manoliu in final de meci, si in rest...blanc...

Reset Oli

Nici nu incepe bine meciul si Cernea se afoneaza. La sutul lui Alfaro. Era doar minutul doi. Oli este in picioare. De pe la doishpe noaptea, al zilei de miercuri. Se agita, gesticuleaza, se vascularizeaza. Ventilator la marginea terenului. Vine ratarea lui Kerjakov. Ce mai vaiet!, ce mai zbucium! Si intern si extern. Min. 15- Cernea iese aiurea pe o centrare, ii sta inima in piept, dar mainile parca sunt in transa, nu se mai opresc din gesticulat.
Steaua incepe si ea sa joace ceva-ceva, si dupa bara lui Bostina, da gol... Stelistii fac un mall al bucuriei in timp ce spaniolii incerca sa-i surpriinda pe o contra-faza zilei! (multumesc Andrei) Stelistii se bucura ca au marcat, spaniolii se bucura ca stelistii se bucura si pot pleca pe contra. Arbitrul, batzos. Enervant de corect. Arata cu mana spre mijlocul terenului, dar nu in semn de gol validat ci de lovitura libera indirecta pentru Sevilla. Foc si para! Si Oli, si Meme!! Plus jucatorii si suporterii, minus arbitul si galeria Sevilliei.
Vine minutul 41. Cernea, dupa o incercare pasar-ras-lungiana se trezeste in afara careului de 16 metri si e lovitur libera pentru iberici. Sut Dani Alves (ce jcator!) mingea intra printr-un zid care s-a speriat ca de o ghiulea, Radoi inceraca s-o degajeze dar Poulsen o baga cu sete in atze.
Oli...se linisteste. Se reseteaza. Si ia pozitia. Care? Cum care? Ce pe care o ia mereu cand se impasuieste. Pozitia Lyon, Real, MIDDLESBROUGH!! Ati vazut-o si, daca nu-i i-a sarit de tot mustarul lui Gigi, o s-o mai vedeti pana la finalul sezonului. Arta! Pura arta!! Ganditorul de la Hamangia!

Am acasa un calculator vechi de 10 ani. Zgomotul pe care il face cand se blocheaza si nu mai vrea sa meraga decat daca-i dau un pumn sau il scot din priza i s-ar potrivi de minune tehnicianului twenty-4-seven. Nu putem sa tabaram cu pumnii pe Olaroiu, dar ce i-ar prii o scoatere din priza.

PoliCA!!!

Poli fara culori. Poli fara palmares. Poli fara Poli. Mandria Banatului fara mandrie.
Daca va fi asa, pentru ca inca nu s-a luat o hotarare definitiva. Poli isi reneaga trecutul apropiat, dar se mandreste cu cel indepartat, extrem de indepartat. Se lauda ca este una dintre echipele care a invatat Romania fotbal, dar nu recunoaste ca este singura care a brevetat echipa dedublata: Poli care este pe 5 in Liga I, dar care se mai trezeste vineri dupa-amiaza (atunci se joaca divizia C) sa joace derby-uri echipelor care vor sa fie... Ce pat dublu!, ce bicicleta dubla!!, ce agent dublu?! Poli dubla. Cea din C si cea din A. PoliCA!
Banatul este insetat de fotbal. Si setea ii este potolita. De fotbal. Dar ei nu vor. Poli nu e Poli. Poli din "C". De ce? Adevarata Poli este Poli. Din "A". Hmmm...

Ce raspunde pastorul care se da cu Grant dar poarta haine din colectia primavara-vara de nuante alb-violet, la ceea ce spune fostul patron, Zambon? "Sa-mi suga p**a!". Eee, asa da! Asa da civilizatie, educatie si bun simt. Ei sunt fruncea si el este fruncea fruncei, pentru ca patroneaza nu numai pe Poli ci si alti 40.000 de oameni plu s alte cateva sute de mii d banateni. Spun asta pentr ca suporterii lui Poli nu s-au dezis niciodata de Iancu.
Sunt situatii cand trebuie sa arati ca esti patron. Ca ai sutuatia in mana. Ca ai coaie. Ce diplomatie? Diplomatia este pentru domnisoare. Domnul Iancu este barbat. Ditamai barbatul. La propriu.

Imi aduc aminte de flegma pe care un Iancu elegant (imbracat in trening si pantofi) a aruncat-o cu tact unui reporter de la ProTV cand iesea traspirat din visul sau urat, PNA-ul. Pai asa cum la mici merge berea si la flegma merge un "Sa-mi suga p**a!"

Delactati-va cu un adevarat cocktail de barbatie marca Marian Iancu:
http://violamania.ro/index/Marian_Iancu_Zambon_sami_suga_pa.html

Sunt peste tot acasa

A devenit o moda. Un trend. Cupa ca o prada. De fapt echipele mici ca o prada. Pentru predatorii Steaua si Poli, minus Rapid (nu e trendy). Mai avem 8 echipe in sferturile Cupei (care se numeste Timisoreana- e foarte important).
Precum spuneam, s-a intamplat si in optimi. Steaua si Dinamo au jucat acasa. Din ratiuni de media... De bani, de fapt-ce ciudat banii n-au ratiune, si de cele mai multe ori nici cel care ii are. Situatia este dureros de simpla. Unii au, altii au...lipsa. Gaura. Saraci si bogati. Mici si mari. Predatori si prada.
Steaua vrea sa joace iar acasa pentru ca, ce-i drept, pe Ghencea ar veni lumea la meci. Apropo, de cand n-a mai ajuns Steaua in "sferturi"?
Care e discursul? "Hai ma baieti, veniti la noi, ca oricum voi aveti alte treburi. Retrogradare, investitii, indieni... Ce va trebuie voua Cupa? Hai s-o punem de-o mitza in Ghencea ca e iarba mai educata. A vazut crampoane de de Juninho si Beckham"

La fel si Poli Timisoara.

Cupa TIMISOREANA a carei finala se va juca la TIMISOARA. Iancu nu gandeste in simboluri, ci in semne in cel mai bun caz. Ii trebuie o singura pishcatura pavloviana pentru a declansa intregul mecanism. Care este cam asa: "Pai eu am, ei n-au. Bani! Ce altceva? Hai sa dau eu din multul meu, putinel lor, ca sa fac pe plac multimii. Sa ma adore. Sa ma venereze ca seful care sunt, ca vesnicul iubitor de fotbal RAPID, dar pastor al celui banatean. Pai cine este Poli Iasi ca sa ne strice noua visul cupicoid?" Cine era Petrolul anul trecut?
Paine pentru ieseni (se pare ca ei chiar au nevoie), circ pentru banateni... Spectacolul vietii pentru privitori.

Pai ce? Inter (ca tot s-a abonat la finala Cupei Italiei in ultimii ani, si Moratti este disperat dupa trofee) sau Chelsea (spun doar atat -Abramovici) de ce n-ar invita pe Treviso sau Reading sa joace cupa pe Meazza sau pe Stamford Bridge sa vada si ei cum e la oras? Ce la ei nu e televiziune? E televiziune. Pe mai multi, mult mai multi bani!

* *

*

Va mai amintiti cum era Cupa? Este si va fi mereu in orice tara civilizata. Echipa mai slaba joaca acasa in fazele inferioare ale competitiei. Apoi se joaca tur-retur. Apoi se joaca finala. Intre primele doua echipe din campionat sau intre locul 2 si 14 sau intre locul 5 din Liga I si locul 3 din Liga a II-a sau... Cupa cerne. Eeee, pai tocmai s-au inventat site noi. Se numesc Steaua si Poli Timisoara.

Dupa ei potopul

Ei sunt. Supra-oamenii. Pavlovii care dreseaza. Cei care fac si desfac regulile acestei lumi, de fapt, cei pentru care regulile nu se aplica. Cititii, gnoseologistii, puternic-ancoratii in teze, teorii si principii. Desi n-au terminat doishpe' clase.

Sunt de stanga sau de dreapta, desi cred ca Marx este un fundas din Liga a doua engleza (pentru ca, bineinteles sunt doxa de fotbal). Sunt de centru desi atacul lor preferat este din spate si cu piciorul pe cap. Filozofii, care il scriu (daca au auzit de el) pe Nietszche fonetic (pentru ca avem o limba fonetica). Dreptii care se stramba la orice are tangentza cu bunul simt. Oamenii plini de bun gust care se ineaca intr-un Burger (este sponsorul Ligii I) sau o Saniutza de calitate.

Ei sunt cei care isi "incurajeaza" echipa cu pumnu', cu "baga-mi-as", cu bata si cu petarda. Ei sunt cei care se dedica trup si suflet pe stadion si stau ca potarnichiile la soare cand ies de pe..."campul de bataie"

Ei sunt, cei care se bazeaza pe legea pumnului. Dar nici pe asta in totalitate. Pentru ca unde nu e pumn este petarda, cataroiu' sau dala. Care dala? Ala-n-dala? Nu! Dala de bordura.

Actualii, viitorii, evergren-ii someri ai patriei-trebuie sa faca cineva si munca de jos. Dar mai ales, trebuie sa faca si cineva nimicurile de peste tot.

Nu ne-am procopsit noi cu ei. Ei s-au procopsit cu noi. Cei care nu stim sa traim, suntem degeaba, nu intelegem fenomenul si nu ii intelegem, ii condamnam.

Ce pumni in mecla!, ce picioare pe cap!(scuze de repetitie), ce suturi in cur ne-ar mai da! Noi, frustratii, neimplinitzii, tzaranii. Care nu "simtim" ca ei. Noi care suntem degeaba pe acest pamant.

Ei si noi. Noi si ei. Ei pentru noi: ceva-uri? - nimicuri?...Noi pentru ei: ceva-uri? - nimicuri! Nimicuri pe langa ei.

Ei sunt cei care conteaza pe acesta lume, cei care confera greutate globului carat tot mai greu in spate de Atlas. Cei insemnati. Ei sunt elementele care stau la baza lumii. Ei SUNT. Punct.

Si daca nu mai sunt ei, de ce ar mai FI ceva? Si cand ei n-or sa mai fie, sa inceapa sa toarne. Cu galeata!

PS: in Italia se anuntza potop! In Romania - o iarna secetoasa.

PS 2: Acum cativa ani ne vaitam pe la televizor ca nu ne putem duce sotiile si copiii la spectacolul numit fotbal. Acum, nici noi n-o sa putem sa mergem la acest spectacol.

Vin in Europa

Se intampla de cativa ani. Lumea nu se mai ghideaza decat dupa legile imuabile ale fizicii (cu toate ca le mai sfideaza si pe astea cateodata) ci si dupa altfel de legi. Ale marketingului. Beckham este cea mai tare miscare de marketing din ultimii ani. De la tunsorile sale la numarul 23 de pe tricoul de la Real pana la felul sau de a fi: unul dintre cei mai mari self-PR-isti ai timpurilor noastre.
E greu sa spui ca nu-ti place Beckham. Are ce sa-ti placa. Ca este intre cei trei fotbalisti care are peste o suta de meciuri in CL! Ca a dat doua pase decisive intr-o finala de CL. Intr-un interval de 80 de secunde! Ca stie sa se vanda. Ca brand!, nu ca altceva. Sau ca...arata bine. Si daca toate astea la un loc nu te impresioneaza, macar taci la gandul ca un singur om inseamna mai mult decat un fotbalist bun. Care este! (mi-am adus amintede cel mai haios organizator de revelioane pentru populatie). Sau a fost, oricum.
Mai nou englezul a mai deschis un drum. Al fotbalului american in Europa.
www.hotnews.ro/articol_64703-Sezonul-viitor-al-NFL-va-debuta-la-Londra-pe-stadionul-Wembley.htm
Pai ce s-au gandit americanii? "Daca un om a declansat nebunia asta la noi (vanzari de bilete anticipat, inscrieri record pentru abonamentte dar si pentru a da probe la LA Galaxy), de ce n-ar putea doua echipe de fotbal de-al nostru sa-i agate pe europeni?" Bine gandit. Bine planificat: pe noul Wembley, intr-una dintre cele mai bogate si pline de snobism tari din lume-Anglia. Daca saraciindin New Mexico au venit la meci in numar record (103 mii de spectatori), de ce n-ar merge devoratorii de fotbal in prima zi din an sau inajun de Craciun sa umple stadionul?

Il Calcio si ferma

In italiana. Pentru ca s-a intamplat in Italia.

Da. S-a oprit. Ora: 23:10. Momentul in care inima lui Filipo Raciti a incetat sa mai bata din cauza unui stop cardio-respirator. Dupa ploaia de pietre si petarde care a ucis un politist de 38 de ani si bagat alte peste 100 de persoane (70 de politisti si alte cateva zeci de suporteri) in spital, ca intotdeauna, a venit si torentul de cuvinte:



- Gazzetta dello Sport: "Il calcio si ferma"



- Corierre dello Sport: "E morto in guera"



- Tuttosport: "Basta!"



- Site-ul echipei Catania: "Scuze, dar in astfel de momente este absurd sa scriem despre fotbal. Gandurile noastre se indrepta catre inspectorul Raciti care si-a pierdut viata incercand sa asigure ordinea pe un stadion de fotbal in timpul unui meci"



-RaiUno: "Sangue sul Calcio"s.a



Filmul este scurt si alert. INceputul repriizei a doua (1-0) pentru Catania. Ajung suporterii lui Palermo. Sunt intampinati cu fumigene si petarde.

Sfarsitul meciului. Sticle aruncate, masini in flacari. Oameni fugind, jandarmi aparandu-se. Un suporter se ascunde dupa ambulanta si da cu o piatra in masina de politie! (imagini pe RaiUno). Carabinierii se ghemuiesc in spatele scuturilor. Altii dau raite prin piete, in masini de teren, pentru ai imprastia pe ultrasii Cataniei. (Ei au provocat incidentele in afara stadionului. Cei 490 de fani ai lui Palermo nu au s-au batut cu fortele de ordine). Asa s-a sfarsit o viata! Asa fotbalul a fost trimis la culcare. De o petarda arncata de un ultras trup-si-suflet pentru Catania. Pe timp nelimitat.



Le gatura cu noi? Ne plangem ca nu putem veni cu familia pe stadion...Baliverne! Sa avem grija sa nu se ajunga aici. Cu familia putem merge in parca sau la teatru. Galeriile au trecut de la vorbe la fapte (amintiti-va derby-urile Dinamo-Steaua sau Dinamo-Rapid). Sa treaca si politicienii!



PS: In urma cu un an scriam un material cu titlul "Stadioane nebune". Cateva dintre cele mai socante incidente din istoria fotbalului.

http://www.gsp.ro/index.php?arhiva=1&a=34361&pid=52694&ss=all%7Call%7C01-01-2005%7C08-04-2006%7C0%7C10%7Cunivers

Se trage la TVR!

Spui TVR, gandesti la un alt nivel. National. Esti expus, esti asigurat. Nimeni nu-i intrece pe "natioanal" indiferent de programe. Liga I, daca va mai fi, meciurile "nationalelor" (din orice sport), Eurovision, Surprize,Surprize sau campionate mondiale si europene de fotbal. Doar cateva dintre hit-urile all time ale TVR. Ultima achizitie: Extragerile Loto.
Acestea s-au intors la TVR. La (nota bene!) cererea telespectatorilor. biz.hotnews.ro/articol_64517-Extragerile-loto-se-intorc-la-TVR-1.htm
De ce este atat de important acest lucru? Simplu: Dupa Eurovision, extragerea Loto Prono de Anul Nou este cel mai vizionat program TV, care nu tine de fotbal, pe 2006, atentie, pe "urban"! Touchee TVR! Publicitate>bani>awareness.
Din 1 februarie se trage la TVR.

TOP 10 programe tv:

Program	Channel	Rtg%	Shr%
EUROVISION 2006 - FINALA	TVR 1	15,1	43,1
TRAGEREA SPECIALA LOTO 6/49 A ANULUI NOU	Antena 1	13,6	28,0
SURPRIZE-SURPRIZE	TVR 1	12,2	29,5
CEI MAI IUBITI	TVR 1	11,5	28,6
DANSEZ PENTRU TINE	Pro TV	11,1	31,7
DIN DRAGOSTE/ALL YOU NEED IS LOVE	Antena 1	11,0	25,0
PIATA DIVERTIS	Antena 1	10,3	23,1
NOAPTEA ERORILOR	Antena 1	9,9	25,4
REVELIONUL LA ANTENA 1	Antena 1	9,7	21,1
SIMTE RITMUL	Antena 1	9,3	25,2

Educatie civica

Cursurile Pro de licenta pentru antrenori sunt demodate! Varza! Vai mama lor! Pai, antrenorii nostri sunt invatati in clasele primare ale mesiriei lor cum sa puna o echipa in teren (desi maestrii emeriti Lupescu, Duna, Valdoiu sau Multescu stau marturie ca nici acest lucru nu se preda prea bine), cum sa injure jucatorii si cum sa-i invete sa dea cu pumnii in pereti.
Prea vehement? Bine. Deci...cursurile Pro sunt incomplete. Asa cum in clasele generale te mai mirai ce "optionale" mai apareau in programa scolara, asa, la cursuriile Pro ar trebui sa se mai bage o materie, curs, seminar (cum vreti s-ai spuneti). Eu l-as numi Educatie civica, sau "Cum sa te comporti, daca nu in societate, macar in fata camerelor de luat vederi". Sa-i invete pe "genialii" care au saracit Europa de trofee, cum sa spuna un "saru'-mana", "buna ziua", "te rog" sau "multumesc".

Aseara m-am uitat la ultimele 15 minute ale meciului AS Roma-AC Milan (3-1). N-am prins nici un gol in direct. Am prins doua bare ale Romei si m-am prins ca Milan n-a jucat mai nimic. In tot acest timp au fost nu mai putin de 5 cadre care sa-l arate in prim-plan pe Ancelotti. Bosumflat, cu spatele lipit de banca de rezerva, cu picioarele incrucisate, cu mainile la fel. Marca dezamagirii, non-comunicarii.
La final a stat de vorba cu reporterul de la RaiSport fara sa mimeze nici o schisma pe fata, fara sa-i scape vreo "aroganta" sau vorba de duh la adresa acestuia.
Reporter:"Cum vi s-a parut Milanul din acesta seara, avand in vedere gafele din aparare? "(Costacurta i-a pus minge pe tava lui Mancini la primul gol, in minutul8).
Ancelotti: "A fost acea gafa in aparare. Apoi ne-am revenit. Am jucat bine pana cand Pizzaro a marcat pentru 3-1 in la inceputul reprizei secunde"
R: "Credeti ca Ronaldo va aduce prospetime la echipa?"
A:"Ronaldo este un fuoriclase. El a mai jucat in Italia. A facut-o bine. Ramane sa vedem cat de repede se va acomoda"

Simplu.

Daca in fata acestor doua intrebari banale ar fi fost pusi antrenori roman? Sa spunem Olaroiu, Piturca, Andone, Razvan Lucescu si Rednic.

Olaroiu: "Trebuie sa ma intorc acasa la nevasta-mea ca nu mai m-a vazut de mult. Ati mai vazut echipa care sa castige toate meciurile?"

Piturca: "Pufff! Cahhhh! Grrrr!"

Andone: "Cine a zis? Ceee?! Pai daca a zis asa atunci vreau sa-i spun ca ....(stiti restul)"

Razvan Lucescu: "Eu nu comentez de obicei arbitrajul, dar imi pare rau sa o spun, de data asta am fost furati pe fata. Nu se mai poate asa. Daca am avea o cunducere mai buna..."

Rednic: "Sunt dezamagit de baieti. E si vina mea ca le-am acordat prea multa incredere, dar o sa am grija pe viitor. Unii dintre ei m-au dezamagit profund si nu cred ca vor mai prinde nici banca de rezerve. Neprofesionisti!"

Toate astea intr-un campionat urmarit de milioane oameni. Cumparat pe milioane de dolari. Jucat de "alesi". "The Ones"-ii Ligii I face ce vrea ei.

Intrebari si raspunsuri. Cauza si efect. Vest-est. Oras-semijungla.
Detalii, detalii...
Inca o data: Educatie civica! Le-ar prinde bine. Pentru ca sta la baza relatiei cu opinia publica dar si cu jucatorii.

Semnat: Comunistul din mine

VodAFON!

Ca reclamele din aria comunicarii n-au mai adus nimc nou/spectaculoas in ultimul an in ceea ce priveste reclamele TV si publicitatea in general nu este un lucru tocmai socant (asta daca exceptam creatiile si ideile Cosmote-aia care imita vocea amantei ca parte a trainning-ului pentru o mai buna vanzare a produselor). Gandeste liber, comunica fara limite, ganduri, vise care devin realitate. Old news. Mesaje care incearca sa-ti patrunda in inima (si in, mai ales, in buzunar). Flori, oameni, valori, dorinte, nevoi. Toate ca sa te faca sa iti bagi noua extraoptiune cu 6000 de minute neplatibile in primele 6 luni de abonament s.a.
Imi amintesc cum campania vodafone de acum un an, cred, "Impreuna suntem mai puternici", aia in care o groaza de oameni sareau concomitent intr-o piata chiar m-a facut sa tresar. Sau musculita din reclama de la lasnsarea Vodafoone (MaFly) chiar m-a facut sa fiu mai atent la florile din glastra vecinilor, pentru 2-3 zile. Dar acum, e oficial! chiar au ramas in criza de idei. "De la inventatorul hamburgerului dublu,...al patului dublu,...al bicicletei duble,...al agentului dublu...comunica dublu". Vodafone a devenit afon!
Probail ca stiti reclama dar luti de va delectati:
http://www.iqads.ro/clipul_publicitar_1086/vodafone___inventatorul.html

T(V)erminarea lui Becali

Televiziunile l-au facut personaj. Tot ele il vor face si praf. De data acesta propria televiziune. Aveti curiozitatea de a citi articolul din link-ul de mai jos. biz.hotnews.ro/articol_63720-Gigi-Becali-intentioneaza-sa-deschida-un-post-de-televiziune.htm

Pai sa ne pierdem 5 minute din viatza pentru a reflecta asupra a ceea ce ar putea insemna aparitia unei televiziuni "manageriata" de Becali. Poate fi interesant.

In primul rand numele, Becali TV. Din punct de vedere al legilor de marketare al unui produs numele este cat cat se poate de bun. Bogdan Naumovici, ala din reclama cu "Laser frate!", care este director de creatie pe Europa Centrala si de Est!, spunea pe la Realitatea TV ca Becali este un brand in politica romaneasca si nu numai. Cam are dreptate. Are notorietate, este usor recognoscibil, se vinde destul de bine, desi nu vinde neaparat o marfa de calitate (dar sa fim seriosi, ce va este mai cunoscut, tenisii chinezesti sau Maquita-una dintre cele mai apreciate firme de scule din lume?). Nume bun, deci.

Apoi, grila de programe. "Va fi o televiziune de educatie crestina, cu slujbe religioase, dar si cu dezbateri cu oameni politici, istorici sau oameni de cultura. Emisia TV va incepe cu <>. Legatura dintre emisiuni este ca vrea u sa imprim neamului romanesc morala crestina". Ce putem sa mai spunem? Cam aici se termina branduirea lui Becali. Pai cand spui Becali spui "zdreanta", "hahalera", reportofon luat, Meybach reparat (cu ranga). Acum suprapuneti-le: hahalera vs om de cultura, zdreantza vs dezbatere, educatie crestina vs reportofon luat.
Cand spui Becali spui si "Doamne fereste!" sau "Doamne ajuta!", dar de frica sa nu-i pici in colimator. Spui si "Tatal nostru" daca ai timp si iti faci cruce cu limba-n gura doar, doar l-or lasa dracii.


Un sfat
Becali greseste. El este un personaj. Nu va trece niciodata acest prag. Crede ca televiziunea sa ii va creste cota de popularitate, dar nu va fi asa. Pentru ca, oricarui produs cumparatorul ii asociaza o imagine. Ori lui Becali, oricate biserici ar construi numai sfant nu-i putem spune, oricate "Domnu' Diaconescu" ar scoatedin gura-i a(i)urita numai educat nu-l putem considera. El trebuie sa-si plieze imaginea produsului pe care vrea sa-l vanda pe imaginea sa. Ce este Becali? Pai, am spus, personaj (puteti sa-i faceti singuri incadrarea in specia literrara care va convine). Deci, un post Tv cu filme de comedie, cu talk-show-uri "dandiaconesti", cu o a doua "Viata satului" ar avea mai mult succes, cred. In cazul in care va da inanite cu "Tatal nostru-TV" Becali s-ar putea trezi ca va cadea in fun de la inaltimea procentelor date de sondajele de opinie. Pentru ca marea sa masa de simpatizanti este compusa din shuporteri, oameni care in clasele primare au hotarat ca cea mai buna scoala este cea a vietzii sau oameni cu personalitate pe care invidiosii ii numesc "din topor".
De aici si contradictia. Shuporterii s-ar putea sa nu fie prea dusi la biserica, masteranzii la "Scoala vietii" s-ar putea sa nu inteleaga ce e ala "Tolc sou"(sau Talk-show) si toporistii ar putea sa nu-i aprecieze pe gabriel-liceenii invitati in emisiunile de dezbaterea ale lui Becali. Dar, cine stie? Reguli, principii, strategii. Becali le-a ignorat pe toate in viatza sa. Il vor ignora si ele pe el?

4-3-3 ofensiv. 4-3-3 castigator?

Dica, out! Visul lui Gigi se implineste. O Steaua mai ofensiva? Poate. O Steaua mai buna? Poate...poate nu. Oli re-gandeste tactica. Dar 4-3-3-ul pe care il propune unul care sa se potriveasca calitatilorStelei?

Sa luam ca etalon doua echipe bune ale Europei, pentru sistemul propus de Oli. Una care a jucat acest sistem, Chelsea, si a facut-o foarte bine, alta care o face acum, Inter. Punctual. Ambele echipe au: 1. jucatori puternici pe axul central, 2. jucatori rapizi pe margini, 3. jucatori care fac tranzitia atac-aparare indifernt de postul pe care joaca.


Cum se aplica toate aceste conditii necesare, dar nu suficiente, la Steaua?

1. Steaua are jucatori puternici in centru. Dar doar in centrul apararii. Paraschiv nu este nici pe departe puternic, iar Radoi pare sa-si fi pierdut din vana. In fata, in cazul in care ar juca 4-3-3, Olaroiu nu pare a fi dispus sa joace cu Iacob si Thereau in acelas timp (modelul Inter, cu Ibrahimovici si Adriano/Crespo-toti jucatori puternici, flancati de un jolly-joker, Stanckovic).

Variante: Trio-ul Thereau-Iacob-Badea pare a fi puternic doar in plan fizic. Probabil ar da roade numai impotriva echipelor mici. Foarte mici. Pentru ca, pe langa cei doi "uriasi" ar fi nevoie de un volante care sa graviteze in jurul lor. Badea n-ar pute face acest lucru. Este un jucator de viteza, cu tehnica in regim de viteza, dar care nu poate juca rolul unui "jolly-joker".
Ceea ce ne propune Olaroiu este un atac Thereau/Iacob-Badea-Nicolita/Bostina. Cu o formatie asemanatoare (adica doua varfuri impinse plus unul retras) cu Dica, Badea si Thereau in atac Steaua a pierdut la Galati, in fata unei echipe care in acea perioada a reusit sa ia 12 goluri in 3 meciuri!

2. Steaua are jucatori rapizi pe margini. Nesu, Petre Marin, Bostina (daca va juca), Banel (iesit din forma), Badea (in cazul in care Olaroiu l-ar juca pe extrema). In acest sistem extremele (Banel Bostina, Badea) au un rol foarte important in faza ofensiva, dar si in cea defensiva. De la ei vin centrarile, de la ei vin golurile, de la ei porneste pressingul. Pai, haideti sa vedem. Banel corespunde profilului. Pentru Badea ar fi ceva nou sa joace pe acest post. Dar Bostina? Va intreb atat: cand l-ati vazut ultima oara pe galatean sa faca pressing?
3. Steaua are doar cativa jucatori care sa faca foarte bine acesta tranzitie. Mai bine spus unul. Este vorba de Nicolita. Il tin plamanii. La acest capitol o importanta foarte mare o au cei de la mijlocul terenului, dar si oamenii care joaca pe flancuri. Sa luam pe Chelsea ca exemplu. Anul trecut, cand inca mai juca 4-3-3 in fata langa Drogba mai erau Robben si Cole, sau Wright-Phillips. Top of mind cand spui aceste nume? Viteza, tehnica, tehnica in regim de viteza-Steaua nu are nici un jucator de acest profil (daca l-am scoate din ecuatie pe Bostina care nu mai este un jucator de baza in Ghencea).
Apoi, toti acesti trei jucatori stiu cum arata si propria jumatate de teren. Face-ti un exercitiu de imaginantie: Robben la 20 de metri de propria poarta. Il vedem. E palpabil parca. Dar Bostina?, sau Cristocea?, sau Badea? Ne-ar trebui o imaginatie destul de buna.

Merge sau nu merge?
Greu la deal in acest sistem. Mai mult efort fizic, mai multa munca, viteza mai mare, verticalizare mai pronuntata. Steaua este o echipa a carei medie de inaltime a crescut. Are jucatori cu certe calitati fizice.
Apoi, cand spui Radoi, Paraschiv, Petre Marin, Goian, Nicolita, spui oameni care baga piciorul, pun osul la bataie, deci pe care nu-i sperie perspectiva unui joc tare, fizic.
Viteza este una dintre calitatile Stelei, iar verticallizarea unul dintre principiile lui Oli. Cock-tail-ul tehnico-tactic pare a se preta unui astfel de sistem, dar exista si cateva minusuri destul de evidente, pe care le-am evidentiat mai sus. Plus ca trecerea de la un sistem la altul nu se face foarte usor. Sa nu uitam ca Olaroiu a mai incercat variante si in timpul campionatului. Unele au mers, altele nu.

Este foarte probabil ca Steaua sa devina o echipa mai ofensiva (nu pentru ca nu mai e Dica, ci pentru ca ros-albastrii vor juca cu cel putin trei oameni de atac), dar va fi ea o echipa mai buna? Obiectivul acestui sezon este locul doi. Si se cere atins! Olaroiu trebuie sa gaseasca mutarea castigatoare. Pentru ca este greu de crezut ca cineva de la Steaua (de la patron la suporter) ii va tolera un eventual esec de dragul unui joc ofensiv.

Ole!g

Ofensiv. Consecvent. Consistent. El era...Antrenorul. Antrenorul lui 2007. In 2005. El era cel de care avea nevoie Steaua actuala, si cu care Steaua nu ar fi ajuns in situatia actuala.
Zilele trecute Andrei Vochin scria in Gazeta depre cele 5 tendinte ale fotbalului mare din 2007. Haideti sa la mai parcurgem o data. Si sa ne aducem aminte...

1. Pefectionarea tranzitiei. Adica, pe foarte scurt, ai pierdut mingea, gandeste defensiv. Ai luat-o, cum faci, nu s-o tii, ci s-o bagi in atze. Sa ne aducem aminte: dupa primele meciuri in care fotbalistii s-au obisnuit cu Protasov, si Protasov s-a familiarizat cu lotul, Steaua devenise o echipa-evantai. Pe contra-atac se desfacea cu o viteza uimitoare. In faza de aparare se replia cat se poate de repede. Dar nu oricum. Cu pressing. Protasov a reusit in trei luni sa faca ceea ce altii nu reusesc in ani. Sa creeze automatisme. Care au dat rezulate.

2. Renuntarea la un mijlocas defensiv. Protasov n-a facut acest lucru pentru ca n-avea cu cine sa joace pe acel post (mijlocas la creatie). A facut altceva in schimb. L-a urcat pe Radoi, in fatza lui Paraschiv. I-a dat libertate ofensiva si sarcini defensive (pe care oricum Radoi le avea in sange). Sa ne aducem aminte: Radoi ajungea tot mai des in situatii de finalizare de la 20-30 de metri de poarta si a marcat destul de multe goluri (mai ales in cupa UEFA).

3. Tehnica si viteza. DA! Atat. DA! Asta era jocul Stelei. "Vitezistii" si "Sevilla 86'" au fost cateva din titlurile inspirate de jocul Stelei. Viteza: Banel, Bostina, Ogararu, Nesu, Petre Marin. Tehnica: Dica, Bostina, Ogararu, o sa radeti (Victoras Iacob), dar amintiti-va ce devieri avea cu el!

4. Jocul pe aripi. Spun doar atat. Banel si Bostina erau doi dintre cei mai buni jucatori ai Stelei la acea vreme. In plus, Ogararu venea tot mai des in ofensiva. Nici Petre Marin nu era mai zgarcit. Precum spuneam, Protasov a dat nastere la Steaua, unor automatisme. Jocul Stelei devenise obositor de precis si placut. Se stia: doi stalpi de fier in centrul apararii (Goian&Ghionea), doi fundasi laterali care arau partile lor de teren (Ogararu si Petre Marin), doi taietori de lemne la centru, unul furniocutza(Paraschiv) , altul care urca destul de des in ofensiva (Radoi), doua motorete pe mergine care bombardau careul cu centrari (Banel si Bostina) si doi atacanti care faceau ce faceau si o bagau in poarta (Iacob si Dica). Banal. Eficient. Spectaculos. Si inca ceva. A facut o echipa pe care o stia orice suporter al Stelei cat de cat mai avizat. Erau cam aceiasi jucatori tot timpul in primul 11.

Divagatie: Norocul sau: nu a avut parte de accdentari grave in lot. Ghinionul: Ca nu a avut o banca de rezerva care sa se ridice la nivelul titularilor. Steaua pierdea din viteza, creativitate si eficacitate in partea a doua a jocului pe fondul schimbarilor. Cele trei eterne schimbari: Oprita cu Banel/Bostina, Lovin cu Paraschiv si Petre Marin cu Nesu.

5.Exploatarea fazelor fixe. Goian &Victoras Iacob. Va aduceti aminte? Cam ei marcau din faze fixe. Constant. Secondati de Dica.


Pacatele lui Protasov. A pierdut meciuri importante. Pe mana sa. Supercupa cu Dinamo, dupa un meci foarte bun al Stelei, in care ucraineanul s-a grabit sa faca toate schimbarile mai devreme si a platit pentru acest lucru. In Cupa Romaniei in fatza celei de-a doua echipe a Rapidului (care, ulterior, a retrogradat din Divizia B!). Dar cel mai important, a pierdut calificarea in grupele Champions League. Jucand cu Nesu mijlocas stanga! si cu Bostina extrema dreapta!! Asta da imaginatie! DAR...nu l-a avut la dispozitie pe Dica. Dica-cel mai bun jucator al lui 2006, cel mai bun marcator al Stelei, cel mai versatil jucator al ros-albastrilor, probabil singurul caruia nu trebuie sa-i dai prea multe indicatii tactice pentru ca stie singur ce trebuie sa faca in teren fara sa fie constrans de sarcini si limite. Toate acestea coroborate cu faptul ca Protasov n-a avut prea mult timp la dispozitie pentru a cunoaste echipa = pierderea calificarii.

Ce a ramas?
Parcursul din Cupa UEFA. Jocul ofensiv. Automatismele. Viteza. Tehnica. Pressingul. Spectacolul.

Ce n-a ramas?
Calificarea in Champions League. Un parcurs bun in Cupa. O Supercupa.

La final tragem linie. Plusuri si minusuri, bune si rele, reusite si esecuri. Matematica fotbalului nu e chiar asa simpla. Protasov are fani si constestatari. Dar, peste subiectivitati raman cele 5 tendinte. Din care Protasov a aplicat 4 si jumatate.

Daca e CNA, de ce nu e si CNAP?

CNA, CNP, CAP. Litere. Abrevieri. Sensuri. CNAP? De ce nu?

Consilliul National al Audiovizualului. Care la nivelul simtului comun se ocupa cu buna-desfasurarea programelor tv, a emisiunilor, transmisiunilor de la TV, samd. Ei vad, judeca, admit/taie, tolereaza, dau amenzi. Pe marginea acestor trei randuri se mai poate discuta.

Comentariu: Repet, remarca este facuta din perspectiva simtului comun. Este mai greu sa fiu tras la raspundere daca judecatile mele se bazeaza pe aceasta perspectiva ;-). Am majoritatea de partea mea. Asa este perceput CNA-ul de catre mase. Si cum intr-o democratie masele fac jocul...Ce am mentionat eu in primul paragraf, "calitatile" CNA, reprezinta, de fapt, top of mind al omului de rand. Ma ascund in spatele unor aproximimitivati, recunosc. Dar despre asta este vorba si in acest material.

Ceea ce vreau sa propun este...un CNAP. Un Consiliu National al Audioviziualului in Publicitate. Cred ca ar merita. Ar fi ceva... mai simpatic. Ar avea de munca. Mult.

Cateva teme

Pasta de dinti si dero. Pe langa faptul ca sunt produse necesare unei igiene de bun simt, sunt si obiectele unora dintre cele mai bolovanoase reclame. Mai toate produsele de curatat hainele par a mirosi a..."curat" (interesanta sintagma), pastele de dinti anima viatza intregii familii (amintiti-va reclama de la Colgate de acum cativa ani, cu acea familie fericita care dansa prin casa sau mai rau cu cerneala care penetreaza creta...).

Berea si vodca. Exceptand cateva executii pentru Bergenbier si Skol lucrarile din domeniul bauturi alcoolice ti se urca destul de repede la cap. Scandic, Polar sau Bucegi,ca sa dau numai cateva exemple. Reclame care par a face reclama betiilor, nu bauturii in sine. Cuplul din Scandic parca pare streotipul tinerilor clienti ai organizatiilor Alcoolicii Anonimi. La bautura s-au cunoscut, dupa cateva gaturi de Scandic o altoieste el pe ea, care se supara si-i arunca lucrurile in starda, dar, nici nu se putea altfel, tot un voleu de votca in impaca.
Polar. Asta e un pic buna :)) Ma pomenesc adesea ca spun "Mamaaa, ce frig eeee!", da' sunt chiar asa de masochist incat sa ma bag intr-o lada frigorifica imensa pentru a putea "savura" Poalarul datator de vise. Ce asteptari sa avem de la ei, niste muncitori care au la activ o singura scoala. A vietii. Si la aia au chiulit.(Erau prea ocupati sa se "incalzeasca"....). Si asa mai departe. Bucegi isi bate joc de "capsunari" pe care, mai nou, ii ia la misto, chiar ii catalogehaza drept - scuze- curve. (Marina a plecat la "cules" in Spania -va amintiti, dar ne indemna in purul stil romanesc - "Noi sa fim sanatosi"). Si tot asa.

Dacia. Incearca o re-branduire. Asa si asa. Totusi, "Putin, foarte putin", ca sa parafrazez un personaj din BD. De fapt, prost, foarte prost (ma refer la reclama cu noul Logan Break, pentru ca cea de acum cateva luni cu tatal care uita sa-si lase copiii la scoala era destul de buna. N-avea suport material - Dacia nu este, n-a fost, nu va fi - o masina care sa te faca sa uiti de tine).

Campanii sociale. Pai aici doareeee! Campania initiata de, nota bene!, Ministerul Sanatatii cu privire la consumul carnii de pui. Ipoteza de demonstrat: in ciuda gripei aviare carnea de pui este comestibila. Demostratia: Lovirea cu puiul in cap a doua babe. Concluzia: PUIUL NU FACE RAU! Ma lasa fara replica. Reapet, asa...pentru bunastarea mea psihica: ESTE O CAMPANIE SOCIALA.

Tot pui. O alta reclama iese din toate tiparele si bate toate simturile, mai ales bunul simt. Aceea cu pustiul care ia un pui dintr-o lada frigorifica (pui jumulit, gata de pus in tigaie) si incerca o schema David Cooperfieldiana - sa-l faca sa zboare. Ceea ce nu se intampla. Concluzia? "Mezelurile "nu mai stiu cum" sunt atat de proaspete incat par vii". Acum e clar, copilul tre sa fi fost de la o scoala speciala sau avea o imaginatie foarte bogata (probabil ca, in cazul in care va ajunge actor sau ceva vreo persoana publica, acesta reclama il va urmari mult timp pe copil).

Am dat doar cateva exemple. Cele care mi-au sarit in ochi, in timpane, in creieri. Top of mind la capitolul Reclame care sfideaza bunul simt. Culmea! Asta in anul in care publicitatea romaneasca a avut cele mai bune rezultate la Portoroz, cel mai tare festival din Europa Centrala si de Est.

Intrebare: Ce alte "nesimtiri" ati mai vazut la TV in domeniul publicitatii, in ultima vreme sau in toate timpurile?

Shhhhhhhhhhht!

Fotbalul nu se comenteaza, se joaca. Cateva milioane de oameni care bat mingea pe acest pamant si alte cateva sute de milioane (poate chiar miliarde) se uita, comenteaza, scriu, isi dau cu parerea. Este un fapt.
Dar calculati asta: Liverpool-Milan in finala CL. 0-3 in min 52. 3-3 in minutul 58. Comentati. Analizati. Faceti scheme. Sau mai bine...taceti. Admirati. Ssshhhhhhhhhh! Atat. Sau: Bayern-Man. United. Tot in CL. Tot in finala. 1-0 in min. 90. 80 de secunde mai tarziu: 1-2. Pai nici n-am apucat sa fac pipi. Pe naiba! Am pierdut meciul! Si m-am uitat la el 90 de minute!! Astea sunt "man made miracles".
Dar mai sunt si meciuri doar spectaculoase. Un Lazio-Inter acum vreo trei ani (3-3, dupa ce Lazio a condus cu 3-0). Un Deportivo-Milan (4-0, dupa ce in tur Milanul batuse cu 4-1) asa mai departe. Dar Everton-Chelsea (2-3) de azi, nu stiu unde mai poate fi incadrat. La minuni, nu. Nimic din ceea ce ar putea face Chelsea nu ar putea fi minune. Au o echipa de magicieni- este normal. La spectacol?-Pai la cati bani s-au bagat in acesta echipa... Nu stiu. Oricum, la "Priveste si taci". Aici da.
Pe scurt. Everton a condus de doua ori (1-0 si 2-1) si a luat bataie. Nu pe greseli tehnico-tactice. Nu pe genialitatea lui Mourinho. Ci pe trei scamatorii marca Ballack, Lampard si Drogba.

La final. Milioane de fotbalisti bat mingea pe acest pamant. Alte cateva sute de milioane, poate chiar miliarde se uita, comenteaza, scriu, isi dau cu parerea. Unii in calitate de microbisti. Altii in calitate de specialisti. Dar dupa un astfel de meci nu stiu ce ar mai fi de comentat sau de analizat. E de tacut si de admirat. Nu s-au inventat inca interjectiile sau onomatopeele care sa creioneze cel mai bine sentimentul pe care ti-l trezesc astfel de executii. De cuvinte nu mai vorbim. Ce spuneam, fotbalul nu se comenteaza. Se joaca.

PS: Cel adevarat.

Dica, Mutu, Chivu

Nu neaparat in aceasta ordine. Nu neaparat intr-o anumita ordine. Doar argumente. Pro si contra. De ce-uri, cum-uri, cand-uri, chestii d-astea. Criterii pentru o deparatajare. Intrebarea este evidenta: "Cine merita sa fie jucatorul roman al anului 2006?". Alegeri, alegeri. Bine...de fapt, nu sunt multe. Doar cele din titlu. Trei nume, un singur trofeu. Un singur castigator. unul. Singurul.

Performante. Greu la capitolul asta. Pentru ca...n-au fost perfomante. Nici la nivel de club, nici la "natioanala". Cheii! Asa suntem. Totusi, sa ne scremem un pic. Poate iese ceva.

Dica. A luat titlul cu Steaua si a ajuns in grupele Ligii. Acolo, un parcurs de bun simt, cu 4 goluri in 6 meciuri pentru atacantul stelist. Messia ros-albastrilor in Europa si campionat. La "nationala", un gol decisiv cu Albania si cam...atat. Dica nu este la echipa nationala acelasi de la Steaua. Nici nu joaca acelasi post.
Mutu. Titlu castigat cu Juve, dar luat la "masa verde". Transfer la Fiorentina, unde evolutiile l-au propulsat intre cei mai buni fotablisti din Serie A si au scos echipa din suburbiile clasamentului, unde o aruncasera aranjamentele de anul trecut. Goluri: 9. Trofee: niciunul. La "nationala"- omul numarul unu. Pase de gol in meciul cu Bulgaria si goluri la foc automat in partidele de calificare din acest an. Performante: spatiu. Sau mai bine, trei puncte de suspensie, ca mai asteptam. Suntem in "stand-by".
Chivu. Aproape ca a castigat Cupa Italiei cu Roma. Locul doi nu se premiaza. Uitasem.
A intrat in Liga cu Roma. De pe locul 5! Au fost depunctate AC Milan, Juve si Fiorentina. Si din Liga in "primavara" europeana. Unde va juca impotriva lui Lyon. La "nationala" a jucat bine spre foarte bine. Cand a jucat.


Imagine. Nu este un criteriu foarte important, insa nu nu este nici de neglijat. In fiecare vot este un grad mai mic sau mai mare de subiectivism. Stereotipul pe care fiecare microbist il are despre fotbalistul ideal cuprinde si aceste mici detalii. Este clar oricum, ca avem de-a face cu 3 tipuri diferite de caracter. Unul mai cuminte ca altul. La propriu.

Contre. Argumente, contra-argumente, discutii. Ca Mutu ar fi mai bun pentru ca joaca intr-un campionat foarte puternic. Si joaca bine. Joaca bine, asa e, dar ce a castigat (pe langa admiratia suporterilor, pe teren). Dica a castigat ceva. Liga I. "Ha-ha-ha!", parca aud. "Liga I nu este competitie". "Dar coroborata cu o semifinala de UEFA si o participare in grupele CL...?". "Astea nu sunt trofee". Asa e. Dar Chivu. Doar pentru ca este fundas n-ar merita sa castige? "Nu". "Atunci?". "Pentru ca nu prea a jucat, unu' la mana si pentru ca atunci cand a jucat n-a facut-0 prea bine". Dar in Serie A, un campionat puternic. Si asa ne invartim in gol. Fiecare are parti bune si mai putin bune.
Cum la capitolul "Rezulatate" nu stam prea bine aceasta este intrebare lka care trebui esaa"Care este cel caruia putem sa-i gasim cele mai putine defecte?" Aceasta este intrebare la care trebuie sa raspunda cei care vor vota jucatorul anului.

2-0 pentru Liga

Era minutul 36. Gudjonsen ia o actiune pe cont propriu. Unu', doi, hopa! al treilea, nu se poate!! "ba tu esti nordic, de unde naiba ai scos floricele astea?!", sut si...bara!!- "baga-mi-as!"- "ups! m-am scapa. Asta nu trebuia sa iasa din taste". Ce faza! Ce ratare!! De ce n-o fi intrat? Pacat. Pentru fotbal, pentru spectacol.
Si minutele trec. Vreo trei (nu sunt sigur pentru ca n-am stat cu ochii pe ceas), dar parca ar fi o vesnicie. Trec vreo trei minute in care Barca plimba mingea - Werder abia daca-i simte mirosul de iarba marca Nou Camp si de plasa de echipa oaspete - o plimba, vreo trei minute, fara ca Ronaldinho sa o atinga. Ce-am spus?! Piei Satana! Pai d-aia mi s-a parut o vesnicie. Trei minute echivalente cu o vesnicie in care Barca a jucat fotbal fara Ronaldionho. Un sentiment ciudat. Insa real, adevarat. N-a jucat Ronaldinho mare lucru sezonul asta, dar a fost pentru prima data cand am uitat ca este in teren.
Ce-i drept, n-a jucat mare lucru. Niste floricele, o schisma pe fatza la un calcai nereusit (prima pe care am vazut-o vreodata la "Dintzos") si multe faulturi. A! Si inca doua lucruri: Gol din lovitura libera, pe sub zid (mai rar executii d-astea, mai ales ca a vrut s-o dea asa) si pasa de gol. Hopaaaa! Pai astea au fost grele. Mai ales ca s-a terminat 2-0, doi, nu trei, nu patru. 2-0 pentru Liga Campionilor care n-a pierdut-o peBarcelona. Deci n-a piedut spectacolul. Probabil ca si cel mai impartial oficial al UEFA se bucura pentru calificarea Barcelonei. Probabil.